Un interior de vis

Paravanul din spate este unul dintre obiectele de referinta
create de Lane. Piesa nu se regaseste insa in casa lui Minassian
asa cum nici luminozitatea de aici nu ii corespunde.

Poate ca sunteti printre cei care iubesc designul sau poate ca, dimpotriva, considerati ca nu are nicio relevanta modul in care amenajati spatiul de locuit... Va previn ca in functie de aceasta 'afiliatie' veti lectura foarte diferit postul meu 

In ceea ce ma priveste, fac parte din prima categorie pana la un fel de cautare a frumosului in toate componentele vietii, de la adevaratul interior, cel personal, pana la spatiul de locuit, arta sau organizarea vietii sociale si profesionale.

Evident, 'frumosul' nu are acelasi continut in functie de structura personala si aptitudinile estetice, de educatie, de experienta de viata sau ... poate de varsta. Cred ca si geografia are ceva de a face cu chestiunea asta, dar despre asta vom mai vorbi altadata...

Cert e ca de muuult imi place sa rasfoiesc revistele de arhitectura interiorara insa caracterul rasfoirii este atat de sporadic pe cat imi induce profesia. AD face parte dintre revistele cele mai cunoscute in domeniu (ati putea spune ca am vreo legatura cu Condé Nast, este cel putin a treia publicatie a lor despre care vorbesc dar va asigur ca este vorba mai degraba de modul in care si-au selectat ei portofoliul). De un an de rasfoire rapida dar sistematica nu m-am atasat de niciunii dintre designerii invitati de ei. Imi place, spre exemplu, foarte mult asocierea contemporan si epurat cu clasic dar un astfel de eclectism mi se pare greu de reprodus in mainile unui profan. Din stilurile bine conturate ale colaboratorilor AD mi se pare mereu prea greu de digerat nuanta: prea mult clasic, prea mult auster, prea mult industrial, prea mult sclipici, prea multe combinatii etc. Mi-am luat deja masuri de securitate spunand ca 'frumosul' depinde de o groza de factori...

Numarul august-septembrie aduce cu sine o surpriza placuta pentru mine: un nume cunoscut probabil profesionistilor din domeniu - Chahan Minassian - un arhitect francez de origine libaneza. Apartamentul parizian al lui Minassian cu vedere asupra Domului Invalizilor este prezentat in detaliu si reuseste foarte bine sa ma convinga, fiind deopotriva curajos, epurat (pe alocuri), viu, artistic si... mineral. De fapt, unele dintre piesele de mobilier sunt create de catre artistii cu care Chahan colaboreaza in mod regulat (Peter Lane e printre favoritii mei). Operele de arta selectate de catre Minassian si partenerul sau, Richard Makin Poole, sunt la fel de convingatoare si poarta semnaturi precum Richard Serra sau Lucio Fontana (da, astazi scriu despre frumos, nu despre cost-eficienta).

Dintre toate piesele de mobilier, combinatia de mineral cu alb din piesele semnate Lane-Minassian mi se pare extrem de convingatoare, in special semineul si biblioteca. Faptul ca utilizeaza mult ivoriu combinat cu nuante neutre si doar cateva accente gri, bronz sau turcoaz corespunde esteticii pe care mi-ar placea sa o pot promova. Dintre toate camerele prezentate in AD, dormitorul si biroul corespund mai putin unui interior din visul meu.

Mi-am amintit cu aceasta ocazie ca, in Winter Journal, Paul Auster a avut curajul sa descrie ceva ce gandisem de multe ori: faptul ca il uimea acea trasatura a unor obiecte de a striga 'calitate' in pofida simplitatii lor. Am remarcat fugitiv acelasi lucru in repetate randuri iar casa lui Chahan este mai mult de atat: este si un prilej de a recunoaste ca si mobilierului i se aplica regula din arta sau vestimentatie "o mana de artist se recunoaste de la distanta".