On the road again

Imi place sa imi fac bagajul. Imi plac garile si aeroporturile. Imi place sa imi conduc masina… Imi place sa aranjez cu grija in dulapurile camerei de hotel lucrurile din bagaj, sa imi gasesc rapid un rost in locuinta temporara. Imi place orice pretext de calatorie, ador frisonul calatoriilor profesionale in care te asteapta un scop si o emotie la capat de drum (in general, pentru mine inseamna prezentarea unei lucrari stiintifice). Dar cu tot atata firesc pot sa fiu si celalalt, partenerul, accompaning guest-ul… numai sa stiu ca rolurile se alterneaza candva.

Citesc A moveable feast (Paris est une fête) de Hemingway si ma surpind afland ceva nou despre Gertrude Stein. In apartamentul ei din 27, rue de Fleurus sotiile nu erau binevenite. Gertrude Stein nu se conversa niciodata cu sotiile, numai prietena ei, Alice, se ‘preta’ la asa ceva.

«   - Stii, Gertrude e amabila, în ciuda a tot.

-          Bineinteles, Tatie (n.m. asa ii spunea Hadley lui Hemingway)

-          Dar uneori spune si prostii.

-         Eu nu o aud niciodata, spune sotia mea. Nu sunt decat o sotie. Intotdeauna prietena ei este cea care imi face conversatie.”

Dar am divagat…

Imi plac, bineinteles, weekendurile libere si vacantele dar, in ceea ce le priveste pe acestea din urma, trebuie sa simt ca le-am meritat. Ca au venit dupa o perioada intensa de munca in care am reusit sa mai cladesc sau macar consolidez ceva. Ador vacantele dar imi place ca ele sa se astearna peste un fel de oboseala si sa fie bine premeditate pentru ca avem atat de putin timp pentru a descoperi atat de multe locuri. Si apoi nu toate vacantele se incrusteaza in memorie, numai cele « iesite din comun », orice ar fi insemnand asta – locuri, stari, oameni .

Sunt pe drum din nou si traiesc o stare de familiaritate placuta, instalandu-ma confortabil in scaunul din TGV. Dar bucuria calatoriei este autentica doar cand stiu ca pentru mine exista « acasa ».