2015 a fost un an destul de bogat cultural. Pe lista descoperirilor literare am cel putin doi scriitori aflati la poli opusi.
Astazi cateva cuvinte despre Joël Dicker, un tanar elvetian nascut in 1985 care a luat cu asalt lumea premiilor literare obtinand Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze si al 25-lea Premiu Goncourt pentru liceeni.
Am citit cele doua carti (voluminoase) care au cunoscut un real succes: Adevarul despre afacerea Harry Quebert si Cartea familiei din Baltimore dar nu am citit inca romanul de debut. Una dintre ele este un thriller modern, a doua o saga familiala iar amandoua il au drept personaj principal pe Marcus Goldman, un tanar scriitor new-yorkez care a cunoscut un succes fulgerator, intocmai precum Joël Dicker.
Dicker se pricepe sa isi astearna naratiunea intretaind planurile, se pricepe la suspans si e destul de consecvent in constructia personajelor care nu sunt totusi foarte complexe. Intre Marcus Goldman din prima carte si Marcus Goldman din cea de-a doua sunt parca prea putine elemente in comun in afara de tonul povestirii. Joël Dicker este un bun storyteller si isi tine destul de bine in frau povestea chiar si atunci cand aceasta se complica. Da impresia ca este metodic dar uneori foloseste clisee.
Ideea mea favorita din cele doua carti este cea a rivalitatii. Exista un soi de rivalitate fratricida si insidioasa care m-a emotionat destul de mult si ea este infatisata prin paralelism cu rivalitatea parinteasca. Uimitoare si destructiva este competitia intre oameni si gradul de distructie e invers proportional cu distanta sufleteasca dintre ei.
Miza in cazul lui Dicker mi se pare ca se afla la romanul urmator. Dupa ce a exploatat la maxim filonul Marcus Goldman va fi oare in stare sa vina cu ceva nou, diferit, in care sa nu se autopastiseze?
Comentariu scurt si adecvat.
RăspundețiȘtergere