Imi amintesc ca am citit odata in CV-ul cuiva ca era "professional risk-taker". Din cate imi amintesc, nu era statistician:) dar probabil ca lucra cu un numar important de statisticieni ca sa isi asume doar riscurile asumabile in conditii de securitate.
Ma gandeam acum cateva zile ca imi place ideea de risk-taker in relatiile umane. Am mai citat de cateva ori articolul care sustinea ca dupa 30 de ani sansele de a-ti crea prieteni noi sunt infime pentru ca oamenii devin mult mai sceptici la a-si marturisi vulnerabilitatile, punct cheie in construirea unei prietenii.
Imi place ideea de a sari uneori etape, de a credita o alta fiinta umana cu incredere si de a obtine in urma acestui credit deschis afectiunea unei prietenii. Imi place ideea de "afinitati elective", de a recunoaste instinctiv in alta persoana un set de calitati care ar putea sa faca din ea/el un prieten de calitate. Imi place riscul social al acestei nesupuneri in fata normelor sociale care iti propun sa discuti numai generalitati. Imi place curajul de a pune intrebari, de a initia, de a deschide incet sufletul unei alte persoane precum deschizi o portocala...
"Onions. Ogres are like onions. Ogres have layers."(Shrek) People, too.
Comentarii
Trimiteți un comentariu