O plimbare prin Ardèche intr-un inceput de toamna este o forma de a calatori in timp. Te poti plimba prin sate medievale cu ziduri inalte de cetate, cu poduri de piatra care traverseaza raul omonim, cu ferme abandonate prin care mai ratacesc o capra sau un magar. E multa liniste pentru ca locuitorii au plecat de mult spre alte orizonturi iar turistii au incetat sa mai vina odata cu ultima farama de vara. Natura e vie, usor aspra dar totusi comunicativa. Iarba e inca verde si moale, nu e intepatoare ca iarba noastra uscata, din Sud. In coltul de sat in care te astepti mai putin gasesti doi batrani discutand ultima campanie electorala asa cam ca prin ulitele romanesti doar cu termeni ceva mai specializati si regretul ca nu a mai ramas niciun gaullist pe scena politica.
Ardèche-ul este frumos, singuratic si trist. Castanele dulci, branza de capra si cei cativa turisti din timpul verilor nu sunt argumente economice suficiente pentru a atrage oameni tineri, imigranti francezi, europeni, internationali...
Pe drumul de intoarcere, am trecut prin Mornas, in Vaucluse. Un afis enorm ne astepta la intrare "Urgent: Mornas cauta cu disperare medic".
Franta aceasta pe care iti vine sa o mangai cu tandrete...
Comentarii
Trimiteți un comentariu