Citesc primul interviu de dupa alegeri al doamnei Macron care e, de fapt, Brigitte Trogneux, publicat in Elle-ul francez in aceasta saptamana.
Recunosc, l-am cumparat pentru ca numele primei doamne era pe coperta, o atitudine cu care de obicei nu ma prea identific desi am mai fost odata "victima" ei, cu un Vogue september issue de acum mai multi ani in care tot o first lady era pe coperta, Michelle Obama.
Citesc si nu ma simt deloc victima (desi am identificat potentialul comercial al copertii) pentru ca ma delectez cu faptul ca Brigitte Macron vorbeste despre viata si despre ... literatura. Am senzatia ca "primele doamne" au uitat de cateva zeci de ani ca Franta este perceputa ca un fel de leagan al culturii si deci a reprezenta aceasta tara merge mana in mana cu a reprezenta cultura ei. Dar iata ca Brigitte scoate din sertar referinte culturale clasice, trece prin Voltaire, Rimbaud, Flaubert, Montpassant si Baudelaire cu un aer firesc. Ma gandesc ca nu ma deranjeaza deloc reperele clasice. Este primul interviu dupa alegeri iar cuplul prezidential are suficienta originalitate fara sa mizeze pe contemporan, facand jocul marilor edituri. E destul loc de flirt literar pentru mai tarziu.
Si-apoi cateva fraze care, intr-un fel sau in altul, ma fac sa clipesc des si atent pentru ca se leaga de experientele mele sau de viziunea mea:
"N-am apreciat prea mult adolescenta si poate de asta mi-am petrecut o buna parte a vietii mele profesionale in mijlocul adolescentilor, exista atatea fisuri in ei. Fie isi regreta copilaria, fie vor sa fie adulti, dar in orice caz nu sunt niciodata acolo unde se gasesc. Tin minte ca si eu am trait acest sentiment desi am avut norocul sa am parinti incredibili si o familie iubitoare si sudata."
"Cu Emmanuel sunt atat de obisnuita sa mi se intample lucruri extraordinare incat ma intreb mereu care va fi urmatoarea aventura. Si asta de douazeci de ani."
"Separarile fac intotdeauna ravagii. Copiii sufera adeseori. Stiu ca intr-un fel mi-am ranit copiii si este lucrul pe care mi-l reprosez cel mai tare. Dar nu puteam sa nu o fac. Exista momente in viata cand trebuie facute alegeri vitale. Pentru mine a fost unul dintre aceste momente. Asa ca cei douazeci de ani de diferenta sunt atat de neimportanti. Bineinteles, luam micul dejun, eu cu ridurile mele, el cu prospetimea lui dar asta e. Daca n-as fi facut aceasta alegere, as fi ratat o buna parte din viata mea. Aveam o bucurie intensa alaturi de copiii mei dar, in acelasi timp, simteam ca trebuie sa traiesc."
Comentarii
Trimiteți un comentariu