Madame Curie

De ani de zile, nu am mai citit o carte care sa imi modeleze inima, pagina cu pagina, precum Madame Curie de Eve Curie

Poate ca nu e vorba de ceea ce s-ar numi mare literatura, desi stilul si tonul mi se pare foarte potrivite unei biografii. Pentru mine, insa, aceasta Madame Curie tocmai  a fost o mare intalnire. 

Totul a inceput in decembrie cand hoinaream impreuna cu sotul meu si fetita noastra pe Rue Mouffetard pana spre Pantheon. Si ne-am zis "hai sa intram". Pantheonul, care gazduieste alternativ expozitii despre cei onorati acolo, tocmai ce adapostea expozitia despre Marie Curie - cu fotodocumente din diferite momente ale vietii ei, cu un focus important asupra marilor dezbateri din jurul personalitatii ei.

Nedocumentata cum eram mi se parea ca Marie Curie fusese o persoana tare severa si acaparata exclusiv de stiinta insa am inceput sa intuiesc mai mult decat atat. Biografia scrisa de Eve Curie a venit, deci, ca o continuare fireasca a acestei prime intalniri.

Am descoperit o persoana timida, tandra, capabila de orice sacrificiu pentru ceilalti. Adolescenta care visa la o cariera stiintifica isi vede sora mai mare ofilindu-se din cauza slabei perspective de a urma medicina, mai ales in Polonia natala, si ii propune acesteia sa plece la Paris cu putinele economii ale familiei si sa se bazeze apoi, lunar, pe banii pe care ea, Marie Curie, ar fi urmat sa ii castige ca guvernanta. Dupa multe insistente, Bronia accepta cu conditia ca rolurile sa se inverseze intr-o zi. Acest lucru chiar se va intampla tocmai in perioada in care Marie isi traieste viata cu resemnarea cea mai adanca de a fi ratat totul.

Aceasta poloneza ambitioasa este insa si o militanta neobosita pentru tara ei natala pe care o vrea eliberata de prezenta apasatoare a rusilor. Este o sportiva neobosita care alaturi de sotul ei bate sute de km pe bicicleta, urmand ca apoi sa schieze si sa inoate cu aceeasi disciplina cu care facea cercetare.

Reuseste sa fie o mama tandra si iubita (desi nu foarte prezenta) care isi inspira ambele fiice in mod diferit: Irène ia un premiu Nobel, lucrand in laboratorul mamei, Eve isi dezvolta aptitudinile artistice si se casatoreste cu un barbat care va lua premiul Nobel pentru Pace in numele  Unicef.

Impreuna cu sotul, Marie renunta sistematic la orice beneficiu financiar pe care l-ar fi putut dobandi din rezultatele muncii lor in numele ideii ca descoperirile apartin stiintei. In timpul razboiului face nenumarate drumuri pe front cu miniaparate radiologice diagnosticand ranile cu gloante si fracturile a mai multor sute de mii de soldati. Isi doneaza banii din al doilea premiu Nobel Frantei aflate in razboi pentru a sprijini armata. Aceasta Franta care n-a stiut sa ii construiasca nici macar un laborator pana la 50 de ani... Este prima femeie care preda la Sorbonna, prima acceptata in Academia de Stiinte, conducatoarea a doua institute si creatoarea unei uzine de radiu (de stat, desigur).

Dincolo de opera si povestea iesite din comun, aspectul cel mai impresionant al cartii mi s-a parut descoperirea personalitatii doamnei Curie, pas cu pas, precum un evantai, prin decizii drepte si printr-o rigoare fara margini fata de propriile valori. Incredibil, pentru secolul expunerii media prin toate formele posibile in care traim, cum a stiut sa isi pastreze discretia si modestia, facand totusi o revolutie in ceea ce priveste rolul femeii in stiinte. 

La aproape un secol distanta, Madame Curie inspira si emotioneaza cu aceeasi forta precum in timpul vietii ei. Multumesc!



Comentarii

  1. A fost secondata de sotul ei care la momentul oportun s-adat la o parte ca sa nu-i fure meritele.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu