O opera cunoscuta a lui Banksy (in imagine), evaluata initial de Sotheby's la 300.00 lire sterline, a fost vanduta ieri cu peste 1 milion de lire sterline. La putin timp dupa ce s-a anuntat vanzarea operei, o alarma a fost pornita declansand autodistrugerea panzei in rama probabil ca intr-o masina de distrus hartii.
Comisarul licitatiei a avut prezenta de spirit sa spuna: "I think we just got Banksy-ed", adaugand imediat ca poate ca acest lucru tocmai a sporit valoarea operei.
Cred ca din tot ce am citit in ultimele luni, aceasta stire mi-a facut cea mai mare placere. Intr-o lume in care autoironia a disparut complet, in care avem de ales sa citim despre cuplul prezidential american, despre varianta mai mitocaneasca a autoritarismului intruchipata de Dancila si Dragnea sau despre libertarism in varianta sa fara limite si fara pudoare, aceasta rafala de rasete fata de snobism, bogatie, infatuare, institutii autosuficiente a fost o gura de aer proaspat la care tanjeam de mult.
Cred ca dupa evenimentele de la 10 august m-am cam distantat de social media si oarecum si de lumea politica internationala pentru ca aproape oriunde intorci capul dai peste acelasi peisaj. In ultimele luni 85% din profit au mers la 2% din bogatii lumii, aceiasi tot mai bogati, tot mai izolati in lumea lor paralela si poate tot mai opaci la realitatea in care traim. Dna si dl Trump se comporta exact ca ceea ce sunt: niste imbogatiti ignoranti, neintelegand absolut nimic din diversitatea si abundenta culturala a acestei lumi, dorind doar sa dea cator palma celor din jur aratand ca ei sunt mai albi, mai opulenti, o "au mai mare" (arma nucleara) si, una peste alta, pot sa isi permita orice. In Romania, Veorica si Dragnea sunt doua personaje de roman realist, doua traiectorii diferite ale aceluiasi model arivist de o forta caricaturala ce aproape iti ingheata rasul. Poate ca Franta iese ceva mai bine pentru ca are un presedinte care vorbeste corect si nuantat limba franceza, care a citit cateva sute bune de carti si care are alaturi o prima doamna de o carisma rara. Dar daca zgarii un pic suprafata, iti dai seama ca si aici sunt ceva complexe de superioritate care fac armonia cu ideile diferite ale celorlalti greu de imaginat.
In orice domeniu, nepotismul a ajuns din nou regula si mici dinastii incearca sa se instaleze confortabil peste tot: in muzica, in moda, in cinema, in jurnalism, in business, in orice iti poti imagina. Daca acum vreo zece ani eram obsedati de competente si meritocratie, acum nu mai exista niciun fel de ezitare in a-ti propulsa rudele inainte pe scenele internationale. Sa ne uitam la copiii fotomodelelor si actritelor ce trec pe deasupra castingurilor in zbor, lasand in spate sute de aspirante neconsolate, din familii sarace dar visatoare. La ultimele concerte la care am fost, muzicienii au venit invariabil cu cate o ruda - Phil Collins i-a dat un recital de 10 minute copilului sau, punand in umbra restul trupei confirmate. Desigur baiatul de 16 ani era foarte talentat dar este asta intotdeauna justificarea perfecta? Sonia Yonceva a cantat la Montpellier cu fratele si redactorii sefi ai marilor reviste sunt mereu asistati de copii.
Poate ca asa a fost de cand lumea... da si nu... insa fenomenul social media cu siguranta a amplificat capacitatea cuiva de a-si promova apropiatii. Si chiar daca imi doresc pentru copilul meu sa reuseasca, ar fi bine pentru ea sa o faca prin forte proprii ca sa aiba soliditate si incredere in ea, asa cum si pentru mine mi-am dorit sa imi incerc fortele acolo unde a fost mai greu.
Nu stiu care este senzatia voastra dar a mea e aproape de sufocare. E atat de placut sa vezi revelatii acolo unde te astepti mai putin dar ele apar din ce in ce mai rar. Nici macar ceea ce e in mod clar ridicol nu mai poate fi pe deplin ridiculizat din pricina contra-presiunii mediatice, o confruntare permanenta a muschilor autoritaristi cu muschii libertarieni din care aproape nu ai cum sa razbesti cu judecata limpede.
Asa ca m-as bucurat azi dimineata de ironie/auto-ironie si reducere la absurd si mi-as dori sa mai fim "Banksy-ed" un pic, over and over again... pana ne vindecam.
Cu cat lumea e mai mica prin informatica cu atat mai izolati oamenii.Cei care conduc in numele si cu banii nostri sunt mai lacomi(hoti) mai incompetenti si mai distantati. Calitatea conducatorilor scade de la o generatie la alta.Situatie in contradictie cu specializarea extraordinara a celor ce produc plusprodusul.si fac ca soc. sa inainteze cu viteza tot mai mare.
RăspundețiȘtergere