Two for the road

Fac parte din liga amatoare de vacante cu masina, in care colinzi tari, te opresti unde vrei, treci prin orasele mici, pitoresti, in care nu exista aeroport, decizi in ultimul moment si cu sufletul la gura unde vei innopta peste cateva ore si nimic nu te poate constrange...

Asa ca filmul Two for the road a fost apriori pe sufletul meu. Alegoria cu viata de cuplu mi s-a parut, de asemenea, reusita. Pe scurt, in film, Audrey Hepburn si Albert Finney sunt doi iubiti si apoi soti care tot bat Sudul Frantei cu masina in diferite perioade ale vietii lor. Cand se cunosc, sunt pietoni si fac autostopul, ulterior isi fac vacanta cu niste prieteni cu masina, apoi isi cumpara propriu lor MG vechi, ajung dupa aceea sa detina o masinutza rosie decapotabila pentru ca, spre final, sa devina proprietarii unui Mercedes. Povestea cuplului, cu suisuri si coborasuri, cu momente de fericire exuberanta si momente de tensiuni ce par fara iesire, cu toate stadiile proiectului "a avea un copil", cu toate stadiile profesionale, se deruleaza in paralel cu cea a itinerariului de pe coasta. Timpul se intrepatrunde, lasandu-ne sa vedem uneori sentimental, alteori cinic cum se schimba oamenii.

Mi-a placut mult filmul si l-as mai vedea si a treia-patra oara pentru ca tema e nemuritoare. Doi la drum sau impreuna la drum este, de fapt, o poveste despre realitate. Personajele nu sunt perfecte, au slabiciuni si orgolii dar si farmec, intocmai precum oamenii. Si trebuie sa traiasca uneori in compromis. Iar drumul dureaza o viata.