Cu caiet, fara caiet

Imi plac caietele. Sunt un fel de obiect magic pe care-l intrebuintez in fel si chip.

Nu stiu daca e greu de gasit o explicatie. Sa fie nostalgia liceului si a momentelor de glorie scolara? Nostalgia jurnalelor de adolescent revoltat? Sa fiu scriptomana? Sa fie o incercare de a compensa dezordinea reala printr-o aparenta organizare?

Cert este ca am caiet de notat ideile stiintifice (cam putine articole finalizate in acest caz, o sa ziceti), am caiet tip agenda pentru organizarea timpului (de obicei notez riguros 1-2 saptamani si apoi il abandonez 6 luni), am carnetel de pacienti, carnetel cu taskuri si ordinea prioritatii lor, am caiet pe care mi-am notat extensiv garderoba si incaltamintea (pot sa raspund in orice moment cu exactitate la intrebarea "cati pantofi ai?" si totusi nu cred ca voi raspunde vreodata la intrebare), am carnete cu carti prospectate si cu fise ale articolelor stiintifice dupa model EBM (se numesc CAT - critically appraised), am caiete cu grile facute si caiete pe care incep sa invat limbi straine.

Stiu ca o sa imi spuneti ca pentru oricare dintre elementele de pe lista exista acum un program gata sa raspunda necesitatilor. I don't need it!

Tot ce am nevoie este un caiet bun, o coperta statement si un pix cu tus care scrie frumos.
All I need is love, a decent piece of paper and a pen!