BAC-ul si protagonistii sai

Initial nu m-am simtit nici suficient de informata, nici suficient de implicata incat sa scriu spontan despre Bacalaureat. M-am multumit sa citesc cate ceva prin ziare si pe bloguri, inclusiv o posibila reasezare a problemei in pagina realizata de catre un sociolog statistician, inclusiv comentarii nuantate la adresa situatiei. Si am ajuns intr-o seara acasa in timp ce reflectam la volan ce are asa de extraordinar examenul de anul acesta de a starnit opinia publica. Sa fie de vina procentul? Sa fie de vina faptul ca au fost camere?

Cum au observat si ceilalti situatia nu e noua. Insa cei care au sustinut BAC-ul anul acesta sunt exact cei care au inceput scoala prin 1999 adica prin anul in care terminam eu liceul (la 10 ani  pentru cei care vor sa-mi calculeze varsta). Cel putin de-atunci au inceput sigur experimentele. Cu un an inainte se introdusese sportul printre materiile de Bac, noi am fost primii si singurii care au dat BAC-ul sub forma a 8 examene si cu istoria romanilor obligatorie, anul urmator s-au redus la 6 s.a.m.d. Intre timp au intervenit nenumarate reforme. Citeam undeva ca in 10 ani legea invatamantului a fost modificata de 37 de ori. Dar sa vedem cum. Uite admiterea la liceu nu-i admitere, uite capacitatea, ia capacitatea, reda capacitatea, uite distributia prin computer, uite nu merge, uite Bac-ul la admiterea la facultate, uite nu-i admiterea la facultate, uite cum se desfasoara Bacul, uite cum se schimba Bacul, uite cat tine liceul, uite examenul dintr-a 4a intr-a 5a, uite nu-i, uite notele, uite calificativele, uite calificativele schimbate.


Asa cum Romania a avut decreteii de prin 67, cred ca generatia lor o putem numi „reformiteii”. In timp ce pentru decretei s-a facut totul ca sa implineasca visul de grandoare al lui Ceausescu (olimpiade, performante) pana au devenit asa de deschisi la minte incat l-au dat jos, pentru reformitei s-a facut totul ca sa implineasca cel mult meschinele vise ale celor aflati in cine stie ce posturi cu potential de spaguta (vreun director de scoala care da posturi, vreun director din minister care cumpara hartie la suprapret, vreun deputat care vrea sa arate tarii ca nu doarme in post, vreun profesoras slab pregatit care n-are ce manca si incearca sa traiasca din meditatii, ma rog, chestii de genul asta, la scara mica). Chiar daca indivizii luati fiecare in parte sunt lenesi, chiulangii, nemotivati etc nu trebuie sa uitam ca un sistem de invatamant mediu-performant are exact asta ca scop. Sa scoata absolventi cel putin distribuiti in jurul mediei. Ok, anul asta nu avem candidati la Harvard dar macar pentru scoala de dactilografe sa producem ceva... Daca nici pentru scoala de dactilografe nu avem ce oferi, dupa parerea mea nu este exclusiv vina copiilor. E pur si simplu haos. Haos scris cu majuscule, scris asa cum spuneam pe undeva ca nu-mi place sa vad.


Si parcurgand aceste ganduri mi-am amintit ca dintr-un trecut indepartat o scena de anul trecut din toaleta cinematografului unui mall bucurestean care... chiar acolo isi are locul. Cu doua seri inaintea probei de limba romana de la Bacalaureat trei june aranjate discutau. Una ii spune alteia ceva de genul:

- hai ca putem sa scoatem banii astia ca sa aflam subiectele. Ce mare chestie? Pana la urma stim ce sa invatam... Imi plus mi-e mi-e asa de frica sa nu pice Corola

- care corola?

- Corola de minuni a lumii de Blaga, fata...

- Auzi da Testament tot a lu Blaga e?

- Nu mai stiu dar parca-i a lui Arghezi

Comentarii

  1. paradoxul este că, deși s-au făcut reforme peste reforme, fondul problemei rămâne aproximativ neschimbat - profesori adesea slab pregătiți și lipsiți de vocație și motivație (din cauze evidente) și elevi dezinteresați și confuzi, totul grefat pe o programă școlară învechită și predată arhaic.

    RăspundețiȘtergere
  2. Așa e, haos.
    Dar școala românească e doar o parte din haosul care s-a propagat nestingherit în toată țara.

    In Italia, lucrurile nu stau cu mult mai bine. Se dă vina pe profesorii prea bătrâni și pe programa prea invechită.

    În alte tări europene n-am trăit și nu știu cum e, dar în țările astea două, cetățenii lor trăiesc absolut conștienți de haosul general exprimat în multe și variate forme.

    Trăim încercând să respectăm regulile societăților ai căror membri suntem dar cumva printre rândurile acestor legi.
    Așa ca-n situațiile extreme, de război, cataclisme și alte calamități: scapă cine poate !

    http://r-ange.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  3. Si in Franta, din cate stiu, scolile publice incep sa puna probleme dar asta din cauze legate adeseori de calitatea si educatia copiilor inscrisi, de faptul ca adeseori violenta din familie se reflecta in violenta la scoala.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu