Am fost la concert la Scorpions!
De mult imi doresc sa ma mobilizez si sa merg si la concerte pe stadion. A fost ocazia potrivita and I rocked like a hurricane :).
Concertul a fost frumos, jocurile de lumini spectaculoase. Sunetul acceptabil.
De cate ori vine o formatie care are o varsta, se pune problema si cum rezista spectacolului. Klaus Meine, micutul (are 1.68m) solist al trupei, cu o voce cu timbru metalic destul de greu de confundat, a avut nevoie la un moment dat de o pauza din cauza problemelor cu vocea (de altfel, Klaus Meine a avut adevarate probleme de genul asta pe parcursul carierei - ex. in 1982). L-am asteptat vreo 10-15 minute si m-am gandit la doua lucruri: la faptul ca intr-o formatie componentii trebuie sa fie suficient de uniti intre ei, de echilibrati si de prieteni incat sa nu isi reproseze unul altuia eventualele esecuri si la faptul ca cel mai greu de suportat este privelistea propriei decaderi fizice. Iar acest ultim detaliu a fost cu atat mai prezent cu cat concertul incepe printr-o referinta la turneul din 1983, in special la U.S. Festival din San Bernardino unde au avut 325000 spectatori. But the best is still to come...
Bateristul James Kottak a fost senzational :) Este membru al trupei doar din 1996 si este american de origine desi, de cand face parte din Scorpions, locuieste in Germania. Solo-ul sau a fost spectaculos iar atitudinea sa neconformista si multiplele farse au facut deliciul publicului la un moment dat. Clipul proiectat pe fundal care il avea tot pe Kottak ca protagonist a ajutat :)De altfel Klaus parea partea potolita, familista a trupei iar Kottak partea hard :) Dar daca citesti mai atent informatiile despre Scorpions afli ca, de fapt, Kottak e... vegetarian :) Ciudat rock&roll avem in zilele noastre...:))
Mattias Jabs, lead chitaristul trupei, si Rudolph Schenker, celalalt chitarist, au stat mereu in partea din fata a scenei care se prelungea spre public. Rudolph Schenker este tuns scurt si e foarte simpatic, Mattias Jabs a facut si el un solo impresionant...
Iar la bis emotiile: Still loving you si Wind of change. Inainte sa cante Wind of change au mentionat turneul in Rusia din 1989, inspiratia din ceea ce s-a intamplat in acel an in Europa culminand cu caderea Zidului Berlinului... si asta mi-a dat fiori pentru ca Wind of change o auzeam des dupa Revolutie si inseamna pentru mine intrarea in aceasta noua epoca, un fragment de istorie pe care l-am trait. Dar as vrea sa scriu odata un post separat despre asta. As fi vrut sa aud live "I lose control because of you, babe..." din You and I dar n-a fost sa fie. I really do lose control when I here that... Am iesit foarte entuziasta, poate si pentru ca e primul meu concert live de acest tip dupa o lunga perioada (Leonard Cohen nu se pune pt ca a fost o altfel de atmosfera), poate si pentru ca exista cateva melodii Scorpions care au pentru mine semnificatie...
Pozele sunt facute cu telefonul de H. Si in final sa ascultam ce n-am ascultat in concert :)
De mult imi doresc sa ma mobilizez si sa merg si la concerte pe stadion. A fost ocazia potrivita and I rocked like a hurricane :).
Concertul a fost frumos, jocurile de lumini spectaculoase. Sunetul acceptabil.
De cate ori vine o formatie care are o varsta, se pune problema si cum rezista spectacolului. Klaus Meine, micutul (are 1.68m) solist al trupei, cu o voce cu timbru metalic destul de greu de confundat, a avut nevoie la un moment dat de o pauza din cauza problemelor cu vocea (de altfel, Klaus Meine a avut adevarate probleme de genul asta pe parcursul carierei - ex. in 1982). L-am asteptat vreo 10-15 minute si m-am gandit la doua lucruri: la faptul ca intr-o formatie componentii trebuie sa fie suficient de uniti intre ei, de echilibrati si de prieteni incat sa nu isi reproseze unul altuia eventualele esecuri si la faptul ca cel mai greu de suportat este privelistea propriei decaderi fizice. Iar acest ultim detaliu a fost cu atat mai prezent cu cat concertul incepe printr-o referinta la turneul din 1983, in special la U.S. Festival din San Bernardino unde au avut 325000 spectatori. But the best is still to come...
Bateristul James Kottak a fost senzational :) Este membru al trupei doar din 1996 si este american de origine desi, de cand face parte din Scorpions, locuieste in Germania. Solo-ul sau a fost spectaculos iar atitudinea sa neconformista si multiplele farse au facut deliciul publicului la un moment dat. Clipul proiectat pe fundal care il avea tot pe Kottak ca protagonist a ajutat :)De altfel Klaus parea partea potolita, familista a trupei iar Kottak partea hard :) Dar daca citesti mai atent informatiile despre Scorpions afli ca, de fapt, Kottak e... vegetarian :) Ciudat rock&roll avem in zilele noastre...:))
Mattias Jabs, lead chitaristul trupei, si Rudolph Schenker, celalalt chitarist, au stat mereu in partea din fata a scenei care se prelungea spre public. Rudolph Schenker este tuns scurt si e foarte simpatic, Mattias Jabs a facut si el un solo impresionant...
Iar la bis emotiile: Still loving you si Wind of change. Inainte sa cante Wind of change au mentionat turneul in Rusia din 1989, inspiratia din ceea ce s-a intamplat in acel an in Europa culminand cu caderea Zidului Berlinului... si asta mi-a dat fiori pentru ca Wind of change o auzeam des dupa Revolutie si inseamna pentru mine intrarea in aceasta noua epoca, un fragment de istorie pe care l-am trait. Dar as vrea sa scriu odata un post separat despre asta. As fi vrut sa aud live "I lose control because of you, babe..." din You and I dar n-a fost sa fie. I really do lose control when I here that... Am iesit foarte entuziasta, poate si pentru ca e primul meu concert live de acest tip dupa o lunga perioada (Leonard Cohen nu se pune pt ca a fost o altfel de atmosfera), poate si pentru ca exista cateva melodii Scorpions care au pentru mine semnificatie...
Pozele sunt facute cu telefonul de H. Si in final sa ascultam ce n-am ascultat in concert :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu