Ce stiu de cand sunt "mare"

Am primit o leapsa de la Tomata cu scufita si m-am bucurat de ea pentru ca m-a obligat sa imi fac ordine in principii. Bun, poate nu numai principii, ci si idei, idei fixe, superstitii, prejudecati, precepte, devize s.a.m.d

Veti vedea, e foarte ofertanta. Tomata m-a provocat sa vorbesc despre 11 lucruri pe care le-am invatat de cand sunt "mare" si a raspuns si ea, la randul ei, despre ce invataturi a primit de la tatal ei si i s-au confirmat.

Ca si in cazul ei, multe dintre ele sunt lucruri deprinse din copilarie de la parintii mei care, cu timpul, s-au confirmat. Cateva sunt diferite, lucruri despre care mi-am facut propria mea imagine aflata nu in contradictie cu cea a parintilor mei ci, mai degraba, in contrarietate. Multumesc, Aristotel &co., pentru existenta logicii :)

Gata cu introducerile.

1. Ai incredere in propria-ti persoana!
Cand am scris pentru concursul Pandora, ati avut ocazia sa aflati cat de muncita e chestia asta. Da, increderea in propria-ti persoana se munceste, se castiga, se cizeleaza greu. Nu e totul sa o ai, trebuie sa calculezi doza exact. Too much confidence iti poate aduce necazuri la fel de multe ca no confidence.

2. Pentru a ajunge unde iti doresti, trebuie sa iti propui tinte si mai inalte decat cea vizata de fapt. Cu addenda: s-ar putea sa ai surpriza sa le atingi si pe acelea. Cu addenda: ai grija ce iti doresti.
Am aplicat-o in unele situatii, am aplicat-o la unele examene, la altele nu mi-am mai facut griji si nici asa n-a fost chiar rau. Ca filosofie generala de viata, am insa tinte inalte. Nu insa total nerealiste. Nu urmaresc sa fiu nefericita din confruntarea expectanta/realizari, ci implinita. Ca si la punctul anterior, totul are nuante

3. Atunci cand cineva iti reproseaza ceva, trebuie sa te analizezi.
Da, nu sunt genul sa ma pun aprioric la adapost de criticile pe care le primesc. Dimpotriva, le iau mereu in serios, uneori chiar naiv. Pe unele le traiesc foarte greu mai ales daca sunt de la oameni pe care ii apreciez sau in domenii in care ma apreciez. Daca insa primesc unele critici pe care le pot combate prea usor cu argumente contra, ele cad rapid. Exista oameni care incearca sa domine creandu-le celorlalti complexe astfel incat, prin comparatie, ei sa para superiori. Ei bine, din cauza ca i-am intalnit, i-am vazut in actiune si am ajuns sa le cunosc (in)capacitatile, oamenii astia, pentru mine, se afla sub nivelul marii... Dar asta nu inseamna ca nu poti primi critici intemeiate si chiar constructive de la oameni adevarati.

4. Trebuie sa iti aperi interesele - shifting point of view. 
Pentru ca am facut psihologia, vorbesc mult despre afecte cu termeni economici: ex. investitie afectiva, negocierea unei relatii :) Nu e ok sa fii ultraprotectiv cu propria-ti persoana dar nici sa iti dezgolesti pieptul in fata gloantelor. Nu stiu daca am o cale de mijloc dar am un secret pe care l-am invatat si de la parintii mei dar si de la Henry James. Se numeste "shifting point of view". E un joculet frumos in propria viata: incercati sa vedeti o situatie din mai multe puncte de vedere. Locul in care converg e cel mai aproape de adevar.

5. Multe lucruri au nuante, subtilitati. Raul si nelegitimul nu sunt printre ele.
Asta cred ca se intelege din punctele anterioare :).

6. Acasa e bine sa te simti sustinut si sa poti fii tu insuti.
Nu inteleg prin asta nesimtit, neglijent, nepoliticos, neatent cu celalalt. Ci doar tu insuti, fara masti, mai vulnerabil decat in lumea aia mare si straina. Am o familie frumoasa si nu pot sa imi concep viata fara a fi sustinut de celalalt. Imi doresc sa nu aflu vreodata cum e sa fii descurajat zilnic in ambitiile si aspiratiile tale. Prin ele respiram, ele sunt fereastra prin care aerul vietii noastre ramane respirabil. Nu prin programul imbacsit de la servici, nu prin alergatura fara sfarsit. Ci prin aspiratii, perspective, ceea ce se vede dincolo de ceea ce e acum...

7. Mediocrii se sustin intre ei.
Asta a fost o lectie dura. De cand eram mica mi s-a creat impresia ca societatii ii pasa daca esti bun si, prin urmare, te ajuta sa cresti. Pana la finalul facultatii e adevarat: exista o groaza de burse, tabere, premii ca urmare a rezultatelor de pe la diverse competitii. Dar, mai tarziu, idee ca selectia se face pe criterii calitative si ca, daca esti bun la ceva, vei fi apreciat si promovat se dovedeste o naivitate extrema. Ea reprezinta apanajul unei minoritati de varfuri sau aspiranti spre varfuri, sa zicem asa... din burta... vreo 10-15%. In rest marea masa se sustine, formeaza o magma cleioasa care tinde sa faca valuri si sa acopere ...varfurile. Am avut insa noroc si de oameni din astia 10-15% care m-au luat de mana si mi-au aratat cerul. De atunci, nu pot renunta la ideea ca eu vreau sa zbor.

8. Nu renunta la pasiunile tale.
Nu stiu daca ati vazut filmul argentinian premiat cu Oscarul pentru film strain 2010: El secreto de sus ojos. Ideea lui e sintetizata de o replica a personajului numit Sandoval: "O pasiune este pasiune! Un om poate sa-si schimbe casa, tara, profesia, eventual familia dar... pasiunea ramane pasiune". Pentru mine, scrisul a ramas una dintre pasiunile cele mai aducatoare de recompense. Blogul e garantia.

9. Ierarhia e relativa.
O alta "idee recu" (la noi se traduce prin prejudecata dar imi place cum suna idee primita) este respectul pentru ierarhie. Si cred ca, in medicina, ierarhia e la fel de numeroasa ca in armata iar formarea la fel de incarcata de umilinte de toate felurile. Aveam respect pentru ierarhie insa m-am maturizat. Axiologia bazata pe "vechime" este nula valoric. Exista alte criterii pentru a detecta valoarea pe care uneori oamenii tineri au mai multe sanse sa le bifeze. Nu neg valoarea experientei insa n-am de gand sa astept sa se realizeze/pensioneze toate generatiile anterioare mie ca sa devin omul care vreau.

10. Stapanirea de sine este puterea suprema.
La ultimele puncte voi reveni, de fapt, la anii de liceu. Aveam cateva citate pe care le scrisesem pe foi A4 si le lipisem pe usa de la birou. Imperare sibi maximus imperius est era printre ele. Nu pot sa o aplic mereu dar trebuie sa lupti ca sa ma scoti din pepeni :) Si e tare bine.

11. Oser, ca change tout.
Face parte tot din citatele de pe birou. Ii apartine, se pare, exploratorului norvegian Fridtjof Nansen de cand a pasit in Antarctica. Curiozitate si curajul mi-au adus mereu un plus in viata si sper din toata inima sa nu fie doar ceva temporar.
Va dau aici un citat din Solitude and Leadership de William Deresiewicz despre care am mai vorbit la inceputurile blogului:


What makes him a thinker—and a leader—is precisely that he is able to think things through for himself. And because he can, he has the confidence, the courage, to argue for his ideas even when they aren’t popular. Even when they don’t please his superiors. Courage: there is physical courage, which you all possess in abundance, and then there is another kind of courage, moral courage, the courage to stand up for what you believe.


Dau aceasta leapsa mai departe numitilor Mihai, Clarisa, Vorbareata si Madelin. Sau cui se simte tentat de subiect...