Adevaratul 2 martie

De doi ani de zile, m-am obisnuit ca, pe la inceputul lui martie, sa scriu un post inspirational despre primavara si cum infloreste ea in sufletul/mintea mea etc. Anul asta primele doua saptamani de martie au fost infioratoare (poate exceptand weekendul): de 1 martie am terminat la ora 1 (da, 1 a.m, nu 13.00), pe 2 martie m-am bucurat ca am terminat la ora 21 dar am ajuns acasa evident epuizata... saptamana care a urmat a fost la fel. Norocul meu a fost ca pregatisem din timp postarile pentru 8 martie asa ca ele si-au urmat traiectoria fireasca... compensand reala mea absenta.

Inceputul meu de primavara n-a avut pic de soare (poate doar raza care se zareste din fereastra minuscula de la bloc sau prin culoarul nu prea estetic al sectiei, printre saloane). In weekendul asta, in schimb, am simtit ca a venit primavara...(aici incepe postul inspirational:) )

Mai mereu insightul mi se intampla dimineata, nu foarte devreme, cand soarele incepe sa incalzeasca si sa astearna lumina aceea de primavara. De data aceasta, era sambata si, in sfarsit, recuperasem o parte din deficitul de somn. Pusesem muzica in masina... si am simtit ca reincep sa imi vina ideile, paralizate in saptamanile anterioare de nesomn... Si mi-am zis "s-a facut primavara"... Mai timid poate decat in alte dati.

Pentru inspiratie am nevoie de somn si de soare. Dati-mi soare si somn suficient... si pot sa rastorn universul. Sa rad, sa dansez pana in zori, sa iubesc, sa scriu toate cartile care-mi locuiesc mintea, si toate planurile stiintifice publicabile in urmatorul an, sa rezolv toate cazurile, sa vizitez toate orasele lumii... si sa vad clar frumusetea si realitatea deopotriva. Sa vina primavara, zic, si-un buchet de lalele mov!