Ca sa fiu sincera, totul a pornit de la Jubileul Reginei. Am citit undeva ca pe parcursul festivitatilor, regina Elisabeta a IIa a Marii Britanii, in varsta de 82 de ani, a reusit sa stea in picioare si sa priveasca festivitatile de la cap la coada, pret de cateva ore bune. Atata autocontrol si anduranta mi s-au revelat dintr-o data ca fiind rezultatul unei educatii de secole, transmisa din generatie in generatie. Forta acestei educatii mi-a parut zdrobitoare de vreme ce ea inseamna deopotriva autostapanire morala si fizica. Inseamna sa pui eticheta mai presus de propria ta stare de bine.
Cand meditam la aceste lucruri, am citit la Cristina Bazavan despre faptul ca printul Charles i-a promis unei taranci din satul in care isi are domeniu in Romania ca ii va trimite un borcan de miere contra borcanului cu dulceata primit de la aceasta. In doua saptamanii, femeia primea prin posta exemplarul din productia printului. Respectarea promisiunilor reprezinta o alta fateta a educatiei pe care la acest nivel o vedem destul de rar.
Cand faci vizita in saloane, mimica pacientilor este poate primul lucru care iti sare in ochi. Nu vorbesc despre grimasa de durere ci despre modul in care figura stie sa exprime o atentie politicoasa, nici lipsita de interes, nici plina de servilism. Un lucru pe care in Romania il spunem rar copiilor este faptul ca zambetul inseamna educatie. Sa stii sa nu-i faci pe ceilalti partasi pretutindeni la conflictele din interiorul tau, sa le afisezi celorlalti o buna dispozitie moderata si binevoitoare inseamna educatie pentru ca traduce grija propriei persoane pentru starea de bine a celorlalti mai mult decat pentru incrancenarea ta intrinseca.
Tot la capitolul legat de mimica, abundenta grimaselor si a gesturilor inseamna tot o lipsa de educatie sociala. Nu e nevoie de redundanta in exprimare asa ca prea mult dat din maini, din cap, din sprancene, din barbie nu aduce nimic bun. Oamenii cizelati sunt cei care reusesc sa exprime un maxim de trairi printr-un minim de gesturi si cuvinte (in ceea ce priveste cuvintele, am mai spus, sunt mereu geloasa pe cei care reusesc sa fie plastici in mod concis).
Pare tentant sa vorbesc despre educatia discursurilor si a redactarilor in scris (mai ales in contextul actual) dar probabil ca am trece la alt nivel. Prefer sa raman la acesta, de baza, pe care fiecare dintre noi ar trebui sa il stapaneasca intr-o masura satisfacatoare... si care se vede de la o posta. N-am vorbit nimic despre eticheta dar este inclusa si poate unele reguli de buna purtare sunt mai frecvent cunoscute decat cele care fac obiectul acestui post.
Educatia ... este un fel de old money fata de nouveaux riches :)
Demnitatea, iubirea de tara, respectul valorilor,autocenzura, acceptarea regulilor, tin tot de educatie. Educatia incepe devreme prin ceea ce vezi in familie, ceea ce ti se pretinde cand esti mic si apoi prin ceea ce cladesti singur pe un fond deja bun in urma lecturilor si a propriei experiente sociale.
RăspundețiȘtergereMi-a placut partea despre excesul de mimica, de fapt mi-a placut tot.Citesc cu mare placere acest blog, apreciez rigoarea inclusiv gramaticala a exprimarii pentru ca si respectul pentru gramatica cred ca este o dovada de educatie.
Da, da, da... Multumesc frumos pentru aprecieri. Sunt parte din ceea ce ma stimuleaza sa ma tin de scris :))
RăspundețiȘtergereSi... Da, respectul pentru gramatica este o dovada de educatie dar mai este si dovada unei scoli care nu era inca sfasiata de crize, legi contradictorii si profesori neinteresati de ceea ce fac (nu numai din motive financiare)