Despre presiunea cotidianului, cultura si doctorate

In buzunarul cu povesti aveam pregatite cateva povestiri frumoase, cateva critici la expozitii de arta, cateva consideratii despre corrida si multe altele.

Am vrut sa incep si sa scriu despre asta, sa termin posturi neterminate dar nu prea am chef. As fi vrut sa scriu un post revoltat dar mi-a luat-o domnul Plesu inainte, exprimand mult mai plastic si mai profund lucrurile pe care le aveam de zis... Poate nu chiar toate, veti vedea in curand de ce.

In atmosfera generala de haos care se percepe acum, din presa, despre Romania cu oamenii ei incoltiti de doua partide opuse pe care le detest profund din motivele invocate in articolul de mai sus sau in comentariul lui CTP, mi-am dat seama de un singur lucru: cultura si educatia nu conteaza si nici nu vor conta prea curand in Romania de astazi. Citindu-i pe prietenii mei reali sau virtuali, pe bloguri, pe facebook, prin presa de nisa, aveam senzatia ca suntem mai multi. E o iluzie: suntem doar cativa si aproape ne cunoastem cu totii intre noi. S-a vazut la vot, sa vazut din reactia fata de schimbarile legate de ICR... Poate vorbim de 15000 de oameni, poate de 20000... Cat inseamna asta din populatia cu drept de vot a Romaniei? 2-4 procente?

Ce conteaza ca noua ne place cultura asta "de tip nou, avangardist", ca vrem sa transmitem produse culturale valoroase peste hotare? Majoritatea vrea sa transmita mici, sarmale si Irina Loghin, poate si ceva expozitii cu peisaje pictate cu ocru si cu verde, cum vezi in ganguri la mare... Ce conteaza ca l-am citit pe Patapievici (partial, total, nu conteaza) si ca il respectam pentru ce-a facut la ICR? Majoritatea vede in el elitistul ala nenorocit, cu papion, care ne injura cu termeni precum putativ, obvios, sofrologie etc  Ura fata de eruditie se citeste in tot... Zilele trecute citeam comentarii despre Adrian Nastase caruia nu ii iau apararea insa unul dintre comentarii suna asa " bine i-au facut: era un profesor, un om politic abuziv"... pana in ziua de astazi ma urmareste faptul ca cele doua functii au aparut in aceeasi enumerare. Inteleg inchisoarea pentru abuzuri dar nu inteleg vina de a fi profesor.

Cu Liviu Pop interimar la educatie, n-avem nicio sansa sa scapam de orizonturile astea. Nu vad cum cineva care ia apararea plagiatorilor cu ajutorul unor pretexte ridicole ar putea sa contribuie la formarea unor generatii de eruditi neplagiatori, a unor generatii care ies in scoala cu o gandire logica, cu capacitatea de a scrie corect in limba romana si cu constiinta faptului ca furtul intelectual este tot furt.

Si, in vartejul acestor scandaluri politice, nu era de ajuns ca ne-a fost confiscata Romania. A trebuit sa fim si noi confiscati Europei. Dupa articolul din The economist, cat va mai valora in afara tarii doctoratul acelora care si l-au dat pe bune sub conducerea unor profesori din tara? In ceea ce ma priveste, doctoratul a fost munca de ani buni si cunosc destule persoane care au muncit cel putin la fel de energic daca nu mult mai mult la teza de doctorat. Cunosc oameni are caror lucrari meritau pe deplin magna cum laude (titlu care nu mai exista) pentru ca erau la ani distanta de magma de lucrari copiate cuvant cu cuvant.

Vom putea sa le multumim politicienilor nu numai pentru faptul ca "acasa" nu mai poseda valorile care sa ne dea senzatia de "acasa" ci si pentru faptul ca cv-ul acelora care au muncit nu va mai insemna nimic in lume pentru o vreme...

Asadar cum pot sa scriu astazi despre lucruri frumoase?

Comentarii

  1. situatia asta instabila nu lasa o impresie prea buna nici in afara

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, intre timp s-a vazut: de la DW si NY Times la ambasadorii SUA si UK, la politicieni din Germania si Franta.

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Unii nu au curajul sa plece din Romania, eu nu mai am curajul sa ma mai intorc...desi imi doresc enorm acest lucru.Liberul arbitru... Ce ma impiedica sa fac asta? Din nefericire lista e lunga..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate nu e perioada propice. Cand se vor stabiliza un pic lucrurile, poate ti se va parea mai usor

      Ștergere
  4. "Vom putea sa le multumim politicienilor nu numai pentru faptul ca "acasa" nu mai poseda valorile care sa ne dea senzatia de "acasa" ci si pentru faptul ca cv-ul acelora care au muncit nu va mai insemna nimic in lume pentru o vreme..."

    Hm, concluzia asta nu prea stă în picioare, mai ales așa cum vine ea, după pasajul cu plagiatul. faptul că sunt și politicieni printre plagiatori, sau că sunt și doctoranzi care au lucrat cu adevărat la propria lucrare de diplomă nu schimbă cu nimic amănuntul că o bună parte dintre tezele de doctorat sunt simple înșiruiri de copy-paste-uri, că avem catedre în care aproape toată lumea are măcar un plagiat dovedit (exemplu: http://www.contributors.ro/administratie/educatie/ciordeala-universitara-sau-plagiatul-ca-mod-de-viata/), că de măcar 4 ani tot asistăm la discuții despre faptul că publicațiile ISI nu sunt cu nimic mai breze decât ... a traduce un manual (fix așa mi-a zis un ministrul român al educației, altul decât nulitatea amintită în postare: a traduce un manual din Gramsci e extrem de important pentru a demonstra valoarea ta ca political scientist... Căuta să sublinieze ideea că traducerile de cărți străine trebuie punctate măcar la fel de mult ca producția proprie, validată prin publicare peer-review în jurnale cu factor de impact calculat. Ministrul cu pricina este din mediul academic. Chestii similare am auzit de la numeroși alți colegi de breaslă, din discipline variate.).

    Deci, ce vreau să zic e că nu politicieni ne-au adus aici. Este rezultatul eforturilor noastre conjugate, a tuturor :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am cam intarziat cu raspunsul pentru ca m-am tot gandit la afirmatiile astea

      Care din pacate sunt adevarate. si apropo de identitatea persoanei, poate ca faptul ca decidentii nu au niciun interes ca starea de fapt sa se schimbe e parte din problema.

      Acum cativa ani cand trebuia sa indeplinim criteriile de aderare la UE, era o emulatie printre profii nostri de 'numa'-numa' :) Ma gandeam atunci ca poate ceva are sa se schimbe: toti incercau sa publice, sa faca proiecte. O minoritate chiar reusea. Ma gandeam atunci ca avem sanse.

      Odata aderati, mi-a cam trecut.

      Ștergere
  5. Nu uita ca din pacate Romania este tzara in care s-a strigat in anii 90 "moarte intelectualilor" si "noi muncim, nu gandim"...Asa o mentalitate nu cred ca a fost exprimata atat de concis in nici o cultura precendenta....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Astea sunt paginile de istorie pe care trebuie sa nu le stii ca sa mai poti spera. Si poate tot mai bine sa fii realist...
      As vrea cumva sa fac distinctia intre Romania care este (si) tara mea, si 'acasa ' al meu si opiniile cetatenilor ei. Imi pot revendica apartenenta la tara in acelasi timp cu refuzul directiei pe care a luat-o ea, nu?

      Ștergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare rau dar am eliminat acest comentariu deoarece reprezenta un atac la persoana dlui Bogdan Voicu

      Ștergere

Trimiteți un comentariu