Din respect pentru fluturi...

Mi-am amintit acum doua seri, in timp ce ma luptam sa ignor fluturii gri, voluminosi, de noapte,care dau ocol lampadarelor, ca un fluture are o viata de cateva zile, cel mult cateva saptamani. Ma gandeam ca din respect pentru fluturi n-ar trebui sa ne plangem de greutatea existentei noastre in care, in conditii normale, avem intotdeauna la indemana TIMP pentru a ne rezolva problemele. Ca dincolo de toate zambetele care se sting, avem ani conturati la orizont, ani in care surpriza poate astepta la usa, ani in care viata se poate metamorfoza in ceea ce ne place sa numim bine.

***

Si-apoi mi-am dat seama ca, desi de regula avem timp, uneori timpul se termina. Am ingrijit un pacient homosexual care traieste alaturi de partenerul lui de viata de 43 de ani. Sunt mai longevivi decat majoritatea cuplurilor heterosexuale pe care le cunosc. S-au cunoscut in facultate si au descoperit ca au aceleasi pasiuni: antichitatile, brocantele, calatoriile... Si au petrecut 43 de ani calatorind, cumparand antichitati, urmarind targurile de brocante. Si-apoi... n-a mai fost timp. Pacientul meu a fost diagnosticat in faza metastatica a unei maladii neoplazice. Mai are cateva saptamani. Saptamani in care nu vrea decat sa incheie casatoria cu partenerul de viata astfel incat casele pe care le-au construit impreuna sa ii poata ramane acestuia, asa cum se intampla in orice cuplu. Ciudat, nu m-am gandit niciodata la forma aceasta de alinare pe care legea, aprobata de curand si atat de dezbatuta, o aduce celor pentru care timpul aproape s-a terminat.

***
Citesc Tristetile unui american de adorata mea Siri Hustvedt, o carte primita cadou de la o prietena draga. Personajele principale sunt un frate si o sora, aflati la varsta adulta, care si-au pierdut tatal. Fratele, Erik, este psihoterapeut si a trecut recent printr-un divort. Sora, Inga, si-a pierdut sotul iubit din cauza unei boli neoplazice. Intr-un fragment, Inga ii relateaza lui Erik singura perioada dificila din casnicia ei. Ea tocmai scria o carte de eseuri si era tare nefericita de rezultat. Erik o intrerupe spontan protestand "dar cartea aceea a fost foarte bine primita".

Inga raspunde:
- Dragul meu frate, esti psihoterapeut. Ar trebui sa stii ca nu realitatea e problema.

Imi rasuna si acum in mine ca lucrul cel mai adevarat pe care l-am citit de catva timp incoace.

***

Asadar, din respect pentru fluturi, ganditi-va ca nu realitatea e problema.