Ma aflu pentru cateva zile extrem de intense la un curs la Rouen. Am mai fost aici anul trecut cu ocazia unui modul similar din studiile postuniversitare de chirurgie oncologica. Din cauza programului incarcat dar foarte interesant stiintific, ragazul de colindat e putin si orasul ramane ca un necunoscut. Cel putin asa s-a intamplat data trecuta, poate ceva mai putin acum.
Imaginea care mi-a ramas insa este cea a unui colt linistit, cu aer aristocratic si multe ateliere de artizanat.
Anticari care reconditioneaza mobilier, tapiteri, ceramisti, pictori, gravori, costumieri, croitorese, toti au mica lor vitrina chic intr-un centru vechi dominat de statura monumentala a bisericilor si catedralelor.
Am senzatia placuta ca ceva din Rouen a ramas in afara timpului. Ca exista spatii in care timpul are rabdare...Ca mai exista meserii de pasiune, finete, traditie si ca mai exista oameni care sunt capabili sa plateasca produsele acestei determinari fara sa caute branding, status, vizibilitate.
In plus, dat fiind numarul de anticari, m-am intrebat, si nu o data, daca toti locuitorii au case mobilate stil, cu oglinzi vechi, aurii si portrete ale bunicilor...
Anticari care reconditioneaza mobilier, tapiteri, ceramisti, pictori, gravori, costumieri, croitorese, toti au mica lor vitrina chic intr-un centru vechi dominat de statura monumentala a bisericilor si catedralelor.
Am senzatia placuta ca ceva din Rouen a ramas in afara timpului. Ca exista spatii in care timpul are rabdare...Ca mai exista meserii de pasiune, finete, traditie si ca mai exista oameni care sunt capabili sa plateasca produsele acestei determinari fara sa caute branding, status, vizibilitate.
In plus, dat fiind numarul de anticari, m-am intrebat, si nu o data, daca toti locuitorii au case mobilate stil, cu oglinzi vechi, aurii si portrete ale bunicilor...
Comentarii
Trimiteți un comentariu