Cum sa citim articolele medicale din presa

Pablo Picasso la 13 ani - Stiinta si caritate sau despre cum
medicina si caritatea, stiinta si natura conlucreaza reciproc la
vindecarea/ajutarea unui pacient

Zilele astea va tot bat la cap cu medicina, tratamente, comunicare, adevar, dovezi stiintifice si asa mai departe pentru ca stiu ca ceea ce se petrece in jurul nostru ne vizeaza si ne sensibilizeaza pe toti. Ma refer mai ales l-a dezbaterea care s-a iscat in jurul unei doamne ce face carti de prajituri si da sfaturi medicale naturiste in timpul liber. Nu vreau sa ii dau numele desi acest lucru mi-ar creste traficul pe blog inzecit.

Nu i-l dau pentru ca eu cred ca vorbim despre cineva efemer si care, in contextul popularitatii actuale, a inceput sa intrupeze 'fata raului', in sensul ca a devenit exemplul de pe buzele tuturor pentru un fel de secta pseudomedicala (secta= denumire data unui grup de persoane ce formeaza o comunitate religioasa sau ideologica ce s-a format in scopul corectarii unor abateri doctrinare atribuite structurii mama. De obicei denumirea nu este acceptata de membrii gruparii care considera ca ei sunt singurii care detin "adevarul" - dupa Wikipedia). Din punctul meu de vedere, nu ne aparam de asa ceva pentru ca pacientii ne pun intrebari, cum ar fi tentati sa creada membrii sectei, ci pentru ca ei vin cu opinii deja formate si este aproape imposibil sa schimbi parerea cuiva care stie ce sa creada inca dinainte ca tu sa deschizi gura.

Intrebarile sunt minunate. Stimati pacienti, daca v-ati ratacit pe aici si cititi textul acesta, sa stiti ca multi dintre noi vrem sa ne puneti intrebari. Ele ne permit sa aducem in discutie lucruri pe care altfel nu apucam sa le abordam, pe care uneori nu e recomandat sa le abordezi din prima, fara dorinta voastra de a vorbi despre ele, sau, pur si simplu, lucruri care ne scapa si noua din atentie dupa o zi de munca.

Tot pentru voi incerc sa descifrez cum trebuie citite articolele din presa despre cazurile miraculoase. Nu ma refer la editorialele de opinie ale unor persoane care se informeaza temeinic. De exemplu, Atul Gawande in SUA si Vlad Mixich la noi sunt doi dintre eseistii care nu numai ca au studii medicale dar merg cu informarea pana la ultimul detaliu pentru textele pe care le scriu. Asta nu inseamna ca un jurnalist de opinie care imi/va place este o persoana pe care trebuie sa o aprob/aprobati 100% din timp. Este suficient ca el sa deschida usi, sa ofere informatii/povesti si sa formuleze argumente pe baza carora cititorul poate sa isi formeze si singur o opinie (aceeasi sau diferita).

Mai des decat editoriale de calitate, presa livreaza povesti. Mersul incet si sigur al medicinei nu prea ofera senzational asa ca doua tipuri de povesti sunt cele care prind un spatiu in pagina 5 al presei (prea) comerciale unde le redacteaza poate vreun tanar angajat pe bani putini ca sa umple spatiul cu cuvinte pe o tema data. Cele doua tipuri sunt, evident, marile succese si marile esecuri.

Povestile de succes nu trec, de cele mai multe ori, clasa la o analiza atenta. Va voi da exemple din cancer pentru ca asta e domeniul la care ma pricep.

In primul rand, cuvantul VINDECAT este folosit abuziv in majoritatea articolelor. A doua zi dupa ce ai iesit din operatie de cancer esti vindecat sau nu? Daca s-a scos tumora, atunci persoana nu mai are leziunea dar boala este o boala sistemica asa ca numai la sfarsitul secventei complete de tratament putem afirma ca este in REMISIUNE COMPLETA adica nu prezinta la investigatii niciun semn al bolii. Clasic, termenul Vindecat se putea utiliza dupa 5 ani de remisiune completa. Spre exemplu, in articolul despre aceasta bautura care a aparut ca publicitate pe mai multe site-uri, scrie ca X s-a vindecat de cancer in numai 3 luni. Asta este tehnic imposibil intrucat nu poti sa afirmi asa ceva decat dupa ce 5 ani persoana nu mai prezinta niciun semn.

Sa va dau alt exemplu. Pentru o persoana care are un cancer localizat oriunde vreti (tub digestiv, pancreas, san, gineco etc) care da metastaze hepatice (localizari in ficat) multe, de talie mica, diseminate peste tot, se propune adeseori o chimioterapie. Aceasta poate fi intr-atat de eficienta incat sa stearga complet metastazele din ficat la CT la o luna de la finalul ei. Asta nu se cheama ca pacientul s-a vindecat ci ca are "missing metastases" adica metastaze disparute despre care se stie ca, in cea mai mare parte dintre cazuri, revin in relativ scurt timp. Deci nu e vindecare, e o forma de remisiune partiala. 

Este poate una dintre explicatiile pentru cazul vehiculat in presa ca senzational in acest inceput de an. Atat chimioterapia cat si radioterapia ating efectele maxime la 6-8 saptamani de la terminarea curei. Durata inca se mai discuta. Este posibil ca pacienta in cauza sa prezinte doar efectele tardive ale chimioradioterapiei care nu au fost sesizate in evaluarea initiala. In absenta unei biopsii (a unei mici recoltari de tesut din tumora pentru a pune diagnosticul precis), e posibil si ca ea sa fi avut altceva. In presa comerciala nu e niciodata dosarul complet de aceea informatiile pe care le gasiti sunt trunchiate si nu intotdeauna demne de incredere.

In plus, un medicament nu are acelasi efect asupra noastra a tuturor pentru fiecare dintre noi are o zestre genetica unica. Ea ne face sa fim predispusi la unele boli, sensibili sau nu la anumite medicamente etc. Unele din rafinamentele astea se cunosc astazi. Terapiile tintite asta sunt: niste medicamente administrate in functie de ce gene kras, Nras, braf, brca etc avem: mutate sau normale. Unele dintre ele au rezultate promitatoare.

Orice poveste de succes miraculos, fie ca este in afaceri, in stiinta sau in sanatate, trebuie pusa la indoiala si analizata in toate detaliile inainte de a fi acceptata ca adevarata. Este o observatie care ne poate salva pe toti de la capcana intinsa cu prea multa usurinta de cei care vor sa promoveze un produs sau pe propria persoana.