Pe drumul de intoarcere, am citit Numéro zero a lui Umberto Eco in care prietena personajului principal mosteneste o proprietate pe lacul Orta. Alesesem cartea inainte sa aleg locul de popas pentru o noapte si am avut senzatia ca viata iti face uneori un discret semn cu ochiul.
***
Sunt tare putine vacante ca sa incapa tot frumosul acestei lumi. Si desi sunt iremediabil indragostita de profesia mea (in a treia zi de vacanta, am avut un flashback cu hepatectomia pe care o facusem inainte sa plec, dupa ce rezidentii mi-au trimis mesaj ca pacientul a iesit fara complicatii), sunt in aceeasi masura indragostita iremediabil de infinitele fatete ale acestei lumi. Este o indragosteala burgheza, intr-un fel, pentru ca ea presupune ca nimic din disperarea zonelor de conflict nu va reusi sa ne confiste bucuria descoperirii frumosului.
***
Orasele din Italia erau pustii fata de verile de acum 5-10 ani. In Franta jurnalele titreaza ca turismul in sezonul estival a scazut cu 4.8% fata de anul precedent. Motivul cel mai frecvent evocat era meteorologia.
Sa nu ne mintim: motivul cel mai plauzibil este terorismul. Si desi nu vrem sa marturisim ca ne este frica, indoiala si teama sunt acolo. Promenade des Anglais, restaurantul Le Petit Cambodge din Paris, TGV-ul dintre Bruxelles si Paris (Thalys), aeroportul din Bruxelles - toate astea au facut parte din viata mea si poate si din viata voastra.
***
Nu scriu un manifest politic. Marchez ultima mea zi de vacanta scriind in timp ce privesc leandrii. Imi fixez imaginile una dupa alta pe un zid alb al memoriei astfel incat sa am dreptul sa le rechem ori de cate ori oboseala si nevoia de timp vor incerca sa ma adjudece. Sa pot sa retraiesc mental inotul acela in Adriatica alaturi de prieteni, in timp ce muntii vegheau constiincios micul nostru golf. Sunt un pic din toate locurile in care am fost deoarece, asa cum am citit intr-un magazin de calatorii, "drumul spre tine insuti trece prin celalalt capat al lumii"
Foarte frumos textul tau!
RăspundețiȘtergere