luni, 22 februarie 2016

Exista carti de baieti si carti de fete?

Este o intrebare pe care am primit-o si eu pe Facebook de la niste prieteni iubitori de lectura... Am incercat sa raspund acolo intr-un format scurt, adaptat FB dar intrebarea mi-a placut asa ca incerc sa o preiau si aici.

Nu cred ca exista carti pentru baieti si carti pentru fete, cel putin nu de la inceput. Din cate imi amintesc cei din generatia noastra amatori de lecturi citeam cu totii Legendele Olimpului, Aventurile lui Habarnam, Calatoriile lui Gulliver, Micul Print. Pe langa asta Povesti nemuritoare in editia BPT, Povestiri istorice, Povestile Nibelungilor (oh, Siegfried si Criemhilda sau Tristan si Isolda), Povestiri africane si, pentru cei mai curajosi parinti (va imaginati intrebarile copiilor), O mie si una de nopti. Mai tarziu desi am apreciat aventurile Ciresarilor, tot ce am prins cu indieni (Winnetou, Ultimul mohican etc), Mark Twain &co precum si toata seria Muschetarilor,  tot nu am reusit sa ma atasez deloc de Jules Verne. Dovada palpabila: aflata recent in vizita la Nantes, caruselul dedicat lui Jules Verne nu a reusit sa induca nici cea mai mica nostalgie :( O emotie ratata alaturi de mai multe vise de calatorie neintamplate... Cu toate astea, povestirile adunate din mai multe colturi ale lumii (aveam si o carte in engleza cu povestiri rusesti pe care mi le traducea tata) au suplinit absenta lui Verne in ceea ce priveste stimularea imaginatiei legate de calatorii de unde si marea mea pasiune de astazi.

Una dintre experientele cele mai pozitive pe care le-am avut prin intermediul lecturii dar si al realitatii a fost demontarea mitului "celalalt sex". Cred ca e ceva important pentru copii sa nu creasca cu senzatia ca celalalt sex e un taram mistic si sa isi construiasca relatiile bazandu-se pe empatie si incredere. Probabil ca cei cu frati de sex opus nu au aceasta problema dar, pentru cei care traiesc in comunitati cu predominanta vreunuia dintre sexe, poate fi o usoara capcana generatoare de nefericire si lipsa de comunicare.

Asteptam insa sa ajung la varste ceva mai mari sa va vorbesc iarasi despre importanta lui Henry James in dezvoltarea inteligentei sociale. Asa cum orice absolvent de liceu poate afirma, scriitura lui James este caracterizata printr-un 'shifting point of view'. Practic cititorul beneficiaza de analize extensive realizate de personaje pe masura derularii actiunii. Un exercitiu extrem de valoros pentru viata. In plus, in ceea ce ma priveste, am adorat constructia "femeii desavarsite" in cateva romane ale lui si am ramas cu ideea ca, de fapt, ne construim si ne modelam personalitatile in functie de vointa, disciplina, cultura si ambitiile personale si nu suntem nici decum prinsi intr-o capcana de temperament, chiar daca genetica e si ea acolo pe undeva cu cateva insusiri care ne ajuta sau ne limiteaza.

Din Eliade, am fost un mare fan al Romanului adolescentului miop insa nu m-a tentat niciodata povestea lui de dragoste cu Maitreyi si nici hinduismul nu m-a angajat niciodata. Cred insa ca profilul tanarului hiperinteligent care citea si evolua metodic m-a prins si nu m-a mai parasit niciodata cu toate ca, din pacate, nu pot sa mizez pe acelasi numar de ore de somn :)

Despre Jane Austen am mai scris. Probabil ca este mult mai caracteristica fetelor dar are darul de a defini altfel decat aspiratiile adolescentine "what men ought to be". Cred ca sunt iremediabil indragostita de Mr Darcy (si nu sunt singura) iar asta a fost un mare avantaj de-a lungul vietii pe care numai un personaj ca Mr Oak (Thomas Hardy) il mai poate avea: nu m-au interesat decat baietii inteligenti si loiali, nicidecum frumosii rebeli. Pe termen lung, cred cu toata sinceritatea ca e un avantaj considerabil pentru o fata.

Sigur, nu pot sa termin lista fara Camil Petrescu. Doamna T este un alt model de personaj feminin pe care nu l-as schimba pentru nimic. Am fost aproape geloasa sa aflu ca "unei femei cu glezne subtiri i se poate permite orice" dar fericita ca "cei mai mari voluptuosi sunt marii lucizi" pentru ca au doua cai de a experimenta placerea.

In momentul in care am dat nas in nas cu scriitorii americani - Tennessee Williams si Saul Below - mi s-a schimbat viata si intelegerea asupra sufletului uman. Genul asta de nevroza ma fascineaza si acum :)

Cred ca am facut nedreptati mai multor zeci de carti si n-am scris nimic despre poezie. Am incercat sa reduc experientele de cititor la cateva titluri care au modelat persoana care sunt astazi. Desigur ca peste ele s-au asternut lecturi importante de adult tanar dar cei mentionati sunt realmente si inevitabil parte din mine.

duminică, 21 februarie 2016

A risk-taker in human relationships

Imi amintesc ca am citit odata in CV-ul cuiva ca era "professional risk-taker". Din cate imi amintesc, nu era statistician:) dar probabil ca lucra cu un numar important de statisticieni ca sa isi asume doar riscurile asumabile in conditii de securitate.

Ma gandeam acum cateva zile ca imi place ideea de risk-taker in relatiile umane. Am mai citat de cateva ori articolul care sustinea ca dupa 30 de ani sansele de a-ti crea prieteni noi sunt infime pentru ca oamenii devin mult mai sceptici la a-si marturisi vulnerabilitatile, punct cheie in construirea unei prietenii.

Imi place ideea de a sari uneori etape, de a credita o alta fiinta umana cu incredere si de a obtine in urma acestui credit deschis afectiunea unei prietenii. Imi place ideea de "afinitati elective", de a recunoaste instinctiv in alta persoana un set de calitati care ar putea sa faca din ea/el un prieten de calitate. Imi place riscul social al acestei nesupuneri in fata normelor sociale care iti propun sa discuti numai generalitati. Imi place curajul de a pune intrebari, de a initia, de a deschide incet sufletul unei alte persoane precum deschizi o portocala...

"Onions. Ogres are like onions. Ogres have layers."(Shrek) People, too.

sâmbătă, 20 februarie 2016

American vs European

Dupa doua zile de curs intensiv pe teme de chimioterapie si terapii tintite, am meditat indelung la modul de a scrie si a transmite idei american fata de cel european.

M-am trezit povestindu-le colegilor de curs despre Atul GawandeSiddhartha Mukherjee si Malcolm Gladwell pe care niciunul dintre ei nu ii citise. Si am reflectat in fata recomandarii mele: cartile lor deopotriva lucide, structurate si pline de informatii le pot parea uneori europenilor lejere.

Strict teoretic, din ceea ce am aflat pregatind TOEFL si DALF, conceptia despre cum trebuie sa scrii este total diferita. In timp ce americanii apreciaza structura caz concret - generalizare - argumente pro si contra - concluzie, francezii repeta la nesfarsit reteta teza-antiteza-sinteza, introducand cazul concret doar undeva printre randuri dupa ce teza a fost enuntata. Cele doua principii se regasesc perfect in cartile stiintifice sau de filosofie a stiintei.

Modul de redactare american este simplu, curat, uneori comercial, bazat pe problem-solving (pleaca de la premiza ca daca te afli in fata unei carti este pentru a rezolva o problema/raspunde la o intrebare). Literatura de acelasi tip europeana este mai plina de efecte stilistice si de preocupari pentru ornamentarea formei si ingreunarea scheletului. Totodata, poate intra mai in profunzime in dezbatere, identificand mai multe posibile obstacole. Exemplele americane sunt adeseori statistice in timp ce cartile europene se pot apleca si analiza cazul particular. Cartile americane spun o poveste, cele europene teoretizeaza si polemizeaza masiv. Cele americane ajung la o concluzie clar enuntata, cele europene ating o concluzie arborescenta.

Desigur ca si in randurile de mai sus sunt multe simplificari... Cred insa ca avem nevoie de ambele abordari. Modelul american mi se pare mai formator, cel putin pentru "entry level" in timp ce modelul european mi se pare potrivit pentru etapa a IIa, cea a conexiunilor si a dezvoltarii secundare a unei capacitati deja achizitionate. Cateodata insa un strop de interes pentru tabara "adversa" e bine venit, cel putin in cazul prezentarilor. O prezentare "vinde" idei asa ca trebuie sa aiba in ea un gram convingator de atractivitate.

For fun, some extra reading...