Problema identitatii

Multumesc frumos pentru raspunsurile la intrebare si ii invit pe cei care nu au facut-o sa lase un comentariu la postul de mai jos sau aici. Cu cat suntem mai multi, mai diversi, probabil ca se va crea o reflectare mai complexa a identitatii din spatele cuvintelor.

Pe de o parte, sunt sigura ca depinde si de cititor: asa cum un grafolog descifreaza dupa alte criterii decat cel al sensului un scris de mana, cu siguranta identitatea din spatele unui text se poate descifra cu atat mai usor cu cat exista mai mult antrenament in analiza oamenilor.

Pe de alta parte, trebuie sa revin la stilul de a scrie. Atunci cand porti o masca, dupa cum remarca Paul, continutul s-ar putea sa insele dar stilul in care asterni/alternezi cuvintele s-ar putea fie sa te dea de gol, fie sa faca rolul mai convingator. Si-aici, il intrebam si pe el mai jos, oare depinde de cat de dotati suntem sa jucam rolul? sau ne tradam pana la urma? Apoi cred ca dobandim si o serie de automatisme profesionale care deviaza cateodata discursul eului personal in cel al eului public.

Incerc sa fac o serie de interviuri speciale pentru blog dar, din pacate, sunt mijlocite de mediul online. Le-as prefera personale dar deocamdata se desfasoara in scris si singurele indicii pe care le am sunt cele ale textului. Aproape sigur ca dincolo de ceea ce sunt cei intervievati si dincolo de capacitatile mele de a-i intelege sau de a adresa intrebarile potrivite, va mai interveni si proiectia: cum imi proiectez eu sau cititorii interviului persoanele respective.

Si, ca intr-o oglinda, cumva si intrebarile, si raspunsurile au legatura cu identitatea... Deci: suntem ceea ce scriem?

PS. Ambele posturi sunt insotite de imaginile ale unor opere semnate Annette Messager