"Ce jeu mysterieux qui va de l'amour d'un corps a l'amour d'une personne m'a semble assez beau pour lui consacrer une part de ma vie. Les mots trompent, puisque celui du plaisir couvre des realites contradictoires, comporte a la fois les notions de tiedeur, de douceur, d'intimite des corps, et celles de violence, d'agonie et de cri."
(Marguerite Yourcenar)
***
Am vazut astazi un interviu cu Sartre despre relatia lui cu Simone de Beauvoir si cu femeile in general. Intervievatoarea era Catherine Chaine iar filmul era un proiect al lui Gerard Byrne.
Sartre explica de ce relatia lui cu Simone de Beauvoir era o 'relatie esentiala', spre deosebire de relatiile cu alte femei care puteau fi profunde dar ramaneau secundare. Un Sartre manierist, narcisist, profund antipatic, condescendent fata de femei pe care le considera drept 'egale', desi fusese crescut sa considere ca ele sunt acolo pentru el. Un Sartre care pretinde ca e in natura unui barbat sa fie un seducator si ca o femeie poate fi dorita doar daca are o infatisare placuta. "Ce se intampla cu celelalte femei? Nu stiu. Iata o obiectie majora care poate fi adusa feminismului".
Un Sartre care spune ca o relatie intre un barbat si o femeie poate fi esentiala doar daca ei au culturi egale si chiar mai mult: aceeasi cultura.
***
Ne putem oare sistematiza viata sufletului cu rigoarea unui sistem filosofic? Intr-o alta etapa m-ar fi sedus ideea culturilor egale. As fi perceput-o ca pe semnul unei duble complicitati - sufleteasca si intelectuala. In context insa Sartre o foloseste ca pe argumentul suprem pentru care relatia lui cu Simone de Beauvoir a rezistat in contextul 'iubirilor simultane'. O utilizare care o diminueaza. Trebuie sa avem aceeasi cultura pentru a dori aceleasi libertati. Asta presupune o definitie mult intelectualizata a dragostei, si mai ales mult contractualizata: iubim pana la capat doar daca ne pastram libertatea si daca ajungem la un consens asupra a ceea ce avem de oferit si a ceea ce oferim. Nu m-a convins...
Comentarii
Trimiteți un comentariu