marți, 25 ianuarie 2011

Un cuvant scris de mana


Cand ati primit ultima data un plic in cutia postala care sa nu fie factura, scrisoare de la banca sau promo nedorit? Cand ati scris ultima data o scrisoare de mana? cand ati lasat celorlalti notite articulate continand niste cuvinte frumoase si nicidecum o lista de cumparaturi? cand, cand, cand?

In urma cu cateva zile, colectivul in mijlocul caruia ma aflu acum a primit o scrisoare de la o colega plecata prin care multumea prin cuvinte pline de caldura pentru sprijinul de care a avut parte intr-o perioada foarte grea din viata ei. M-a emotionat. Mi-a amintit de adolescenta si de facultate cand asteptam scrisorile voluminoase sosite de la prietenii prin corespondenta din diferite colturi ale lumii. Imi calculam saptamanile pe care le face scrisoarea mea, saptamanile cat imi scriu, saptamanile cat calatoreste corespondenta inspre mine. Mi-a amintit si de felicitarile pe care obisnuiam sa le trimit de sarbatori.

Cateodata bunul obicei reapare sub forma cartilor postale. Imi place sa le trimit de pretutindeni cu un cuvant bun. De la an la an pornirea e insa mai anemica, mai lipsita de determinare...

Unde se duc scrisorile de altadata? De ce-i privam pe cei dragi de vecinatatea atat de intima a scrisului nostru de mana, de gandul bun care se transmite din volutele mai curbe sau mai ascutite ale literelor conturate cu pixul/stiloul?

duminică, 23 ianuarie 2011

Solidao



E clar ca sunt intr-o pasa muzicala. Dar ce fundal mai potrivit decat fado-ul ca sa vorbesti despre singuratate?

Tema asta s-a legat de mine insidios pentru ca am observat ca singuratatea a inceput sa se contureze ca o plaga a marilor orase. De altfel cateodata este si numita the urban lifestyle syndrome.

Avem orase din ce in ce mai mari si oameni din ce in ce mai singuri. Cum de se intampla asta? Pentru ca nu ma gandesc deocamdata la copiii emo care au crescut interactionand pe mess si jucandu-se pe calculator, cu ganduri suicidare. Ma refer la adultii care atunci cand erau copii alergau pe asfalturile din spatele blocului sau pe pajistile din satul bunicilor cot la cot cu alti copii veseli asemeni lor. Iar acum in loc sa alerge unii cu altii, alearga separati, bezmetici, dezorientati. Cu tot mai putine casatorii si tot mai multe divorturi, cetatenii marilor orase se muta de colo-colo, cautand oportunitati profesionale. Pare firesc si face parte din libertate. O libertate care pe de o parte le ofera avantajul de a fi recunoscuti, pe de alta parte le ofera dezavantajul de a fi inconjurati de necunoscuti.

Este povestea lor, a celorlalti, dar devine incet-incet povestea fiecaruia dintre noi. M-am gandit la toate astea cand am aflat ultima solutie in materie de socializare. On va sortir! Site-uri care propun iesiri in grup. Membri ai unei comunitati virtuale care fac propuneri, necunoscuti de-ai lor care subscriu. Scapi de jenantele situatii ale unui date amoros cu un necunoscut, scapi de apasarea peretilor de apartament sau de institutie in care iti petreci singur sfarsiturile de saptamana. Faci ceva simpatic si care te reprezinta. M-a surprins pentru ca mi s-a parut o solutie foarte buna dar, in aceeasi masura, mi s-a parut atat de trist ca e nevoie acuta de ea.


miercuri, 19 ianuarie 2011

The other woman


Am ascultat recent melodia asta pe blogul lui Chirila si m-a impresionat. Probabil ca o sa scriu mai pe larg si despre mesaj dar deocamdata... va las sa ascultati


marți, 18 ianuarie 2011

Steve Jobs' job



Steve Jobs a fost operat pentru prima data in 2004 pentru o tumora de pancreas. In 2009 el a fost supus unui transplant hepatic cu ficat de la donator in moarte cerebrala, indicatia fiind metastazele hepatice. Intr-un comunicat Apple din vara acelui an se spune ca directorul Apple sufera de un"dezechilibru hormonal care-i fura proteinele din corp". Whatever that means... O tumora neuroendocrina?

Dupa ce ani de zile a comunicat cu parcimonie date despre starea sanatatii sale, recent el a anuntat un concediu medical in jurul caruia s-a creat un real freamat: actionarii se tem de scaderea actiunilor, PR-ii companiei se tem de faptul ca nu va fi prezent sa lanseze iPad2, jurnalistii se tem ca nu vor afla mai multe iar specialistii in comunicare se tem ca Apple nu va sti sa gereze informational situatia.

Mi se pare straniu ca starea de sanatate a unui om poate duce la scaderea actiunilor la Bursa asa cum mi se pare straniu ca majoritatea articolelor sunt legate de asta.

Cu urari de sanatate, urmariti aceste spoturi deja clasice.

duminică, 16 ianuarie 2011

Sevrarea de Facebook


De aproape doua luni n-am mai intrat pe Facebook pentru ca, in acest moment, conexiunile mele la internet au accesul restrictionat la FB. Din motive profesionale.

E drept ca timpul zilnic de Facebook reprezenta intre 30-90 min. Acum nici nu-l mai am si, oricum, daca l-as avea probabil ca nu i-ar mai fi dedicat in aceeasi masura. Totusi FB e o inventie grozava. Astazi am reintrat si m-am uitat fascinata la toate lucrurile pe care nu le mai stiam. La prieteni, la poze, la zile de nastere, la prietenele gravidute si la copiii recent nascuti, la telenovelele corporatiste, la jocuri etc. :)

Se poate trai si fara Facebook :) Asta pentru voi, people out there, care v-ati obisnuit sa-l aveti 24/24 si sa-l deschideti la micul dejun. Insa va va fi dor de noutati virtuale...despre prietenii vostri reali.

Povesteste-mi despre perechea ta


Nu stiu de ce in multe cercuri de la noi da bine sa iti ironizezi sau sa-ti ridiculizezi partenerul de viata. Da bine sa te lauzi ca esti mai smecher, ca tu il "faci"pe el/ea, nu invers etc. O cu totul alta atitudine o gasesti in alte locuri din Europa (nu ma hazardez sa spun din lume).

Dupa mine, modul in care vorbim despre "the significant other"spune destul de multe despre propria persoana. Si am mai multe ratiuni:

1. Daca el/ea este ridicol (a), de ce am facut o astfel de alegere? Ce spune o astfel de alegere despre mine? Inseamna ca sunt o persoana incapabila sa ia o decizie corecta, ma las purtat(a) de aparente, inselat(a) de instinct sau de prima impresie sau de propria-mi impetuozitate iar apoi sunt incapabil(a) sa remediez. Cu siguranta, faptul ca ma prezint astfel in mediul meu social/profesional ar trebui sa-i faca pe ceilalti sa ma trateze ca atare: ca pe un partener de dialog in ale carui decizii importante nu pot avea incredere.

2. The significant other este persoana cea mai apropiata de mine. Cu el/ea impart bucuriile si dificultatile vietii, imi cunoaste o mare parte dintre vulnerabilitati, dintre secrete, dintre intimitati. Daca atunci cand s-a intors cu spatele, nu fac decat sa o tradez public (prin fapte sau cuvinte), inseamna ca nu valorizez apropierea si intimitatea, imi tradez cu usurinta prietenii sau asociatii, fara a avea nevoie de motivatii prea profunde. Mai mult, sa o dezvalui asa cum nu mi-ar placea sa fiu dezvaluit(a) este un act impudic si arata ca nu sunt capabil(a) sa pastrez confidentialitatea.

3. A avea un partener de valoare iti valorizeaza propria persoana. Daca stiu sa il pun in evidenta pe celalalt inseamna ca ma pun in evidenta si pe mine. Am fost ales/aleasa de catre un individ inteligent inseamna ca sunt un valoros partener de discutie, sunt alaturi de o persoana dinamica, inseamna ca am un stil de viata dinamic si flexibil, sunt alaturi de o persoana creativa, inseamna ca sunt o persoana care macar se adapteaza la o larga gama de situatii si le intelege daca nu creeaza la randu-i s.a.m.d

Am petrecut timp cu diferite grupuri de europeni. Nu aud aproape niciodata decat cuvinte de lauda despre persoanele cu care-si impart viata, rareori poate o urma de ironie sau o gluma mai curajoasa. Am citit insa uimirea in ochii lor de multe ori cand interlocutorii lor romani faceau glume desantate despre partenerele de viata. Problemele sunt aceleasi pretutindeni: adulterul exista probabil in cote semnificative in toate tarile, rareori este strigat in gura mare asa cum nu rareori am auzit la noi; nepotrivirile de caracter sunt revelate pe lungul drum al coabitarii/casniciei pretutindeni, rareori ele fac insa subiect de discutii amuzante la tigara in pauza de pranz. Sunt convinse ca femeile devin adeseori cicalitoare si barbatii adeseori neglijenti in toate colturile lumii. Capacitatea de a-l prezenta pe celalalt in cea mai avantajoasa dintre lumini inseamna de fapt sa stii sa te prezinti. Nu poti pretinde ca esti o persoana curata si apoi sa iti arati gulerul slinos al camasii. Iar faptul ca-ti asumi viata de cuplu, la care de bunavoie ai aderat, este dupa mine semnul ca vei face la fel in toate domeniile vietii tale.

E doar o idee care mi s-a inradacinat destul de adanc. Fixa, daca preferati, desi eu as spune ca e mai degraba argumentata. Iar spre final as vrea sa adaug si faptul ca Drew Westen (am mai vb despre el pe blog, un psiholog american) sustinea ca supraestimarea cronica a partenerului de viata este unul dintre factorii care contribuie la reusita relatiei.

duminică, 9 ianuarie 2011

Umarul sotiei mele


O banala rezerva de spital. Un domn de 60 de ani venit sa-si faca a 4a cura de chimioterapie dupa un cancer de colon pe cateterul sau cu camera implantabila. Este insotit de doamna, o blonda uscata de vreo 55 de ani, cu riduri destul de adanci pe fata, dar cu ochi albastri si jucausi, imbracata destul de chic si destul de sobru in gri.
Domnul butoneaza la laptop pentru ca profesia poate fi, nu-i asa, o supapa de supravietuire. Si nu se joaca solitaire, nici nu bombardeaza in minesweeper ci isi scrie corespondenta pentru servici.

Intra chirurgul sa vada cum merge terapia, sa-i spuna cateva cuvinte de incurajare.
Domnul e rezervat dar jovial, zambeste, se scuza pentru micul atac de panica provocat de o sangerare pe cateter. Medicul e profesionist si explica faptul ca uneori se poate intampla ca tubulatura sa se obstrueze. Totul pare senin pana cand doamna izbucneste in lacrimi. Lacrimi decente, pe care incearca sa le disimuleze desi nu prea reuseste.

Medicul devine uman, o incurajeaza ca totul merge bine, remarca faptul ca domnul e retinut si ii sugereaza doamnei sa exprime ceea ce simte, ceea ce simte ea dar si ceea ce simte el, pacientul, pentru ca direct domnul nu o va face niciodata. Si doar asta e rolul cuplurilor, sa se sprijine unul pe altul, sa se exprime unul pe celalalt, adauga. Doamna zambeste un pic, domnul adauga "da, asa e, si suntem impreuna de 30 de ani", apoi dupa o pauza "si n-a fost intotdeauna usor". Doamna rade "intotdeauna? n-a fost niciodata usor as spune eu". E un pic agitata si simte nevoia sa se miste, se muta in celalat colt al camerei de unde ii vede mai bine fata domnului. Doua lacrimi ii mai curg peste zambet.
Doctorul simte nevoia sa umple tacerea cu o confesiune "eu n-am decat 12 si n-a fost usor nici pana acum dar cu siguranta vreau sa aflu cum e la 30 de ani".

Domnul revine la cateter, intreaba daca se poate repeta episodul de sangerare. Medicul il asigura ca daca se intampla asa ceva va trebui sa-l mute pe stanga. Doamna exclama "O, mie mi-ar placea, doctore. As putea sa dorm si eu din nou bine". Medicul e nedumerit "nu dormiti de ingrijorare?". Domnul explica: "stiti, sotia mea de 30 de ani doarme pe umarul asta. Dreptul e umarul sotiei mele".

De anul nou


Am primit o scrisoare de la un prieten care-mi spunea, printre randuri, ca intram intr-un nou deceniu.
E foarte adevarat. Intram cu totii intr-un nou deceniu calendaristic si se pare ca am depasit cu peste zece ani chiar si "anii 2000 in care nu vom mai fi copii". Unii dintre noi intra si intr-un nou deceniu al varstelor.
Rareori realizez lucruri de genul asta. Imi place sa copilaresc. Asa cum prietenii mei stiu, varstele mele s-au oprit pe la 16-18 ani (da, m-am gandit ca anul asta sa fac si eu majoratul, stiu ca va intrebati cand o sa se intample in sfarsit si chestia asta:) ). Expresii precum gagner sa vie, clipe in care trebuie sa gestionez bugete sau decizii capitale care nu mai sunt tentative, ci chiar gestul finit imi amintesc din cand in cand ca... intram intr-un nou deceniu.
Va doresc si imi doresc sa fie unul plin de sanatate, de bucurii mici si mari, de proiecte realizate, de surprize frumoase, de calatorii la propriu si la figurat, de joc si de joaca, de afectiune care sa va inveleasca protector, de planuri, de armonie, de pace si de tinerete. Salud, paz y amor, cum zic mexicanii. Pace, amor si glorie, cum zice dna Mariana Nicolesco. De mai banalul dar mai realistul "tot ce va doriti".