Rolul scolii ar trebui sa fie acela de a ajuta individul sa-si dezvolte identitatea

La Gala Premiilor pentru Educatie din anul 2009 am vazut-o pe Tincuta Apateanu, in calitate de gazda a unui eveniment extrem de bine organizat, de profesionist. Nu numai evenimentul in sine la care erau prezenti finalistii diferitelor categorii din competitie (eu eram finalista la Cercetatorul anului) ci si intreaga derulare a procesului de selectie m-au uimit. Interviuri occidentale (asa cum mai intalnisem doar la British Council sau Fundatia Soros), oameni remarcabili in juriu si printre participanti, discutii elevate, povesti surprinzatoare de succes care s-au confirmat cu timpul. Tincuta Apateanu este manager general al Fundatiei Dinu Patriciu si, fara indoiala, un expert in educatie. Puteti sa va convingeti si singuri printr-un click pe blogul personal, pe site-ul Fundatiei sau urmarind interviurile din presa.

Din fericire, a acceptat sa raspunda pentru Proiectul Jocul Orb la cateva intrebari legate de identitate si educatie.

1. Cum contribuie educatia la formarea identitatii unei persoane? Poate adevarata identitate a unei persoane doar sa fie disimulata prin educatie sau schimbarea e neaparat una de profunzime? Patrunde educatia in toate componentele/ipostazele identitatii sau doar in cateva?

La scoala, copiii ar trebui sa fie incurajati sa isi descopere propria  voce autentica si in acelasi timp sa isi construiasca o imagine a sinelui ce sa fie bazata pe apreciere, demnitate si valoare personala. In schimb, practicile pedagogice sunt bazate mai degraba pe incercarea de a subordona elevii si chiar de a-i marginaliza pe unii dintre ei. Felul in care sunt structurate salile de clasa, felul in care se desfasoara orele de curs, relatiile interpersonale intre profesori si elevi, toate au ca efect incercarea de a nivela diferentele, de a-i  aduce pe indivizi la un numitor comun, de a anula opiniile divergente.Ganditi-va doar cat de putin timp este alocat in scoli dezbaterii, cat de rar sunt intrebati elevii in legatura cu opiniile lor personale asupra anumitor subiecte, cat de putin sunt incurajati sa conteste  teoriile expuse si cat de slab este stimulata creativitatea.

Rolul scolii ar trebui sa fie acela de a ajuta individul sa-si dezvolte identitatea dar si acela de a promova intelegerea diversitatii si combaterea intolerantei si a extremismului. Scoala poate fi locul in care identitati multiple si avand uneori valori in conflict pot fi dezbatute, intelese si apreciate. Este locul in care ar trebui sa fie discutate probleme legate de etnie, religie, diversitate rasiala, toleranta si drepturile omului. Rolul scolii este insa unul limitat. Familia si comunitatea participa si ele la procesul de dezvoltare a personalitatii distincte a unui individ. Nu stiu daca putem vorbi despre "adevarata identitate". Identitatea nu este predefinita ci este intr-o continua transformare pe masura ce crestem si ne maturizam. Valorile, credintele, prejudecatile, nu ne sunt scrise in gene si nici nu sunt mostenite. Le asimilam in functie de tara in care ne-am nascut, conditia noastra socio-umana, comunitatea in care sunt activi. Daca vorbim despre identitatea noastra nationala, lucrurile se complica deoarece nu cred ca exista un consens in definirea conceptului de "roman" sau "romanesc". Care sunt elementele care ne diferentiaza de alte popoare, ce ne face unici? In scoala, abordarea identitatii nationale este incremenita mai degraba in ceea ce a insemnat identitatea nationala in trecut si mai putin in ce reprezinta ea in prezent sau care este proiectia ei in viitor.

2. Ce fel de identitate le creeaza elevilor scoala romaneasca? Educatia superioara isi pune si ea amprenta? Daca da, ce fel de amprenta pun universitatile asupra identitatii studentilor?
 

Atunci cand implicarea familiei este slaba, rolul scolii in formarea identitatii devine foarte important. Scoala romaneasca nu se descurca  foarte bine in acest moment in construirea de personalitati puternice, creative, nu transmite intr-un mod eficient valori precum echitatea  sau respectul. Asta pentru ca scoala in sine este supusa prea multor transformari si nu isi regaseste identitatea. Scoala trebuie judecata in context national - lipsa valorilor la nivelul intregii societati are efecte profunde asupra felului in care scoala reuseste sa transmita astfel de valori elevilor. In general, din observatiile mele si cu riscul de a generaliza, universitatile produc absolventi confuzi si cu o identitate profund segmentata. Tocmai aceasta dezintegrare a identitatii ii face pe multi dintre ei sa caute solutii si stabilitate in afara granitelor tarii. In acest moment in jur de trei sferturi dintre tineri si-ar dori sa plece din tara (http://www.gandul.info/financiar/trei-sferturi-dintre-tineri-ar-dori-sa-munceasca-in-strainatate-vezi-cati-romani-vor-sa-si-deschida-o-afacere-8266987) pentru ca nu se simt atasati de o identitate "romaneasca" ce are de multe ori conotatii negative pentru ei.

3. Ce sistem educativ din lume vi se pare interesant din punct de vedere al formarii personalitatii elevilor? Sau ce idee vi s-a parut interesanta pentru formarea identitatii unui individ prin educatie?

Sunt o admiratoare a sistemului educational finlandez. El se bazeaza foarte mult pe autonomie, personalizarea educatiei si pe responsabilitate individuala. Asta inseamna ca elevii nu sunt evaluati in functie de rezultatele celorlalti, nu exista o competitie acerba pentru nota 10 ca in sistemul romanesc, ci fiecare este evaluat in functie de prorpiul progres si propriile obiective de invatare. Problemele sunt depistate devreme si fiecarui copil i se ofera asistenta personalizata. Exista consilieri pentru educatie remediala in toate scolile si nimeni nu este lasat de izbeliste daca intampina dificultati. Diferentele sunt imbratisate si acceptate ca un element de progres.

4. Prin proiectele Fundatiei Dinu Patriciu ati intalnit, presupun, mai multe persoane cu cariere reusite si aptitudini de lider. Daca ar fi sa analizati retrospectiv si din datele disponibile, ce componenta a formarii isi pune cel mai frecvent amprenta asupra oamenilor pentru a dezvolta puternic aceasta latura a identitatii lor?
 

Tinerii cu aptitudini de lider se remarca in primul rand prin bogatia activitatii extrascolare. Sunt cei care infiinteaza ONG-uri, participa ca voluntari in diferite organizatii, se implica activ in proiecte in afara scolii. Din acest punct de vedere raspunsul este in afara scolii si in felul in care acesti tineri isi inteleg rolul in comunitate, dincolo de rezultatele academice.



Din aceeasi serie, fac parte interviurile cu psihiatrul Vlad Stroescu si sociologul Bogdan Voicu.