luni, 30 ianuarie 2012

In presa lumii

Un articol in care se arata ca e mai usor sa-ti faci pacientii sa slabeasca daca esti slab. In Time. Probabil ca se aplica si pentru lasatul de fumat. Nu merge distinctia intre ce zice si ce face popa... De acum spitalele vor angaja doar medici frumosi, destepti si sanatosi. Vom juca toti in ER :)

Un top al celor mai sexy masini pentru 2012. Puteti lua Bentely-ul, Audi-ul si Mercedesul dar lasati-mi Jaguarul XKR-S...

Vreau sa va povestesc odata despre roboti in chirurgie, dragostea mea :-) Pana atunci cititi aici cum e cu robotii dansatori, vorbareti sau razboinici...

Cateva cifre din Marea Britanie despre obsesia noastra de a fi perfecti la exterior. Procedurile de chirurgie plastica realizate in UK: in top protezele mamare - 10.000 paciente fata de reducerile mamare -4500 paciente. Chestia asta te face sa te gandesti ca nimic nu e echitabil distribuit in lume. Daca nu sunteti superficiali si va doriti mai mult sa aveti grija de interior, vizitati Jocul Orb :-) trebuia sa o spun! :-)

Si, in sfarsit, ca sa aveti la ce visa... iata 10 escapade de iarna!

duminică, 29 ianuarie 2012

Proiectul "Jocul orb"

Jocul orb a fost initial doar un roman cu un premiu de debut iar, de aproape doi ani, a devenit si un blog. Continua sa traiasca sub alta forma, a imprumutat o alta identitate pentru a supravietui efemeritatii. Stiu ca noua sa forma este la fel de trecatoare daca ne gandim ca durata de viata a unui link pe facebook este in medie de o ora, daca ne gandim ca peste un cuvant scris in spatiul virtual se asterne probabil mai repede uitarea decat peste un cuvant publicat. Dar, in incercarea de a-l face sa supravietuiasca,  as vrea sa va spun ca jocul orb este jocul intalnirilor prin cuvinte dar este si o modalitate de cautare a unei identitati la marginea dialogului cu ceilalti.

Din acest motiv, va voi propune, din cand in cand, cateva interviuri cu oameni care cunosc mai bine notiunea de identitate, care au explorat mai in profunzime natura umana, oamenii, caile de a accede la ceea ce suntem, tipurile de identitate.

Primul interviu din aceasta serie este in pregatire dar va rog sa-mi propuneti oameni, personalitati sau personaje cu care am putea face interviuri reale sau virtuale despre ceea ce suntem.

Va multumesc si astept propunerile voastre!

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Intalnirea cu ceilalti

Cred ca devenim ceea ce suntem prin intalnirea cu ceilalti. Sigur ca exista in noi un material predefinit, o materie prima... Probabil ca in adolescenta schimburile sunt mai puternice, curajul de a-i infrunta pe ceilalti este mai pronuntat, dorinta de a cunoaste pe propriul suflet semnificatia marilor cuvinte este mai arzatoare si mai naiva, in acelasi timp.

 Cu cat trec anii, ne anihileaza socialul. Avem locul nostru bine definit, mica noastra cutie cu patru pereti dintre care doi dau inspre profesie, unul inspre familie si unul inspre prieteni - aceiasi din liceu sau din facultate, depinde. Contactele cu ceilalti sunt fugitive si se desfasoara dupa reguli clare: eticheta, clauze contractuale, norme etice, comoditate. Poate ca intalnirea cu "the significant other"schimba pentru o perioada jocul - vorbim despre noi, ne aducem aminte de copilarie, ne punem sufletul putin in vitrina dupa ce l-am sters un pic de praf si l-am aerisit. Si-apoi, pentru unii, se asterne din nou tacerea. Cam ca in camera din NY a lui Hopper

A vorbi cu ceilalti deschis, neconflictual, sincer este cateodata un exercitiu pe care creierul/sufletul nostru ar trebui sa-l cunoasca. O imbogatire fara unitati de masura, o scufundare in propriile adancuri care chiar asa, fara oxigen si echipamente speciale, se poate dovedi aventuroasa.

Mi s-a vorbit mult in ultimul timp despre Gibran Khalil - Le prophete. Va propun in continuare capitolul legat de cuvinte cu o traducere timida, personala sub text. Voi cand ati vorbit ultima data sincer cu altcineva?

Vous parlez quand vous cessez d'être en paix avec vos pensées ;
Et quand vous ne pouvez d'avantage demeurer dans la solitude de votre cœur vous venez vivre dans vos lèvres, et leur son devient un divertissement et un passe-temps.
Dans bien de vos paroles, la pensée est à moitié massacrée.
Car la pensée est un oiseau de l'espace, qui dans une cage de mots peut certes déplier ses ailes, mais ne peut voler.
Il y a ceux parmi vous qui recherchent le bavard de peur d'être seul.
Le silence de la solitude révèle à leurs yeux leur moi dans sa nudité et ils voudraient s'enfuir.
Et il y a ceux qui parlent et qui, sans le savoir et sans le préméditer, révèlent une vérité qu'ils ne comprennent pas eux-mêmes.
Et il y a ceux qui recèlent la vérité en eux, mais qui ne la disent pas avec des mots.
Au sein de tels êtres, l'esprit demeure dans le battement du silence.
Quand vous rencontrez votre ami sur le bord de la route ou sur la place publique, laissez votre esprit animer vos lèvres et diriger votre langue.
Laissez la voix de votre voix parler à l'oreille de son oreille ;
Car son âme retiendra la vérité de votre cœur, comme le goût du vin persiste dans la bouche,
Alors que sa couleur est oubliée, et que le flacon n'est plus.

Vorbiti cand incetati sa aveti pace cu gandurile voastre;
Si cand nu mai puteti locui in singuratatea inimii voastre, veniti sa locuiti pe buzele voastre, si sunetul lor devine un divertisment, un joc pentru a face sa treaca timpul.
In multe dintre cuvintele voastre, gandul este pe jumatate masacrat.
Caci gandul este o pasare a spatiului, care in colivia cuvintelor poate sa-si etaleze aripile dar nu poate sa zboare.
Exista printre voi aceia care cauta vorbaria din teama de a fi singuri.
Tacerea singuratatii le arata in fata ochilor eul in nuditatea sa si ei isi doresc sa-i scape.
Exista si aceia care vorbesc si care, fara sa o stie sau sa premediteze, reveleaza un adevar pe care nu il inteleg nici ei insisi.
Si exista aceia care cunosc adevarul din ei dar care nu il spun in cuvinte.
In sanul acestor fiinte, spiritul locuieste in pulsatia tacerii.
Cand va intalniti prietenul pe marginea drumului sau in piata publica, lasati spiritul sa va insufleteasca buzele si sa va dirijeze limba.
Lasati vocea vocii voastre sa vorbeasca urechii din urechea lui;
Iar sufletul sau va retine adevarul inimii voastre precum gustul de vin persista in gura
atunci cand culoarea este uitata si sticla nu mai exista.

vineri, 27 ianuarie 2012

Profesorul meu

Domnul prof. dr. Irinel Popescu a primit, vineri seară, însemnele de Ofiţer al Ordinului Naţional al Meritului, distincţie acordată pentru prima dată unui medic român de către statul francez, potrivit Mediafax si Antena 3.

"Pentru mine este deosebit de plăcut să aduc un omagiu unui mare medic aici în România, care se inspiră din marea tradiţie a medicinei franceze (...) pentru mine cariera dumneavoastră stă mărturie a unei remarcabile voinţe şi tenacităţi pentru progresul medicinei în ţara dumneavoastră", a declarat ambasadorul Franţei la Bucureşti.

"Sunt cu atât mai onorat cu cât este pentru prima oară când această înaltă distincţie este acordată unui medic român", a subliniat Irinel Popescu.

***


Poemul vine pe Facebook

Fragment dintr-un poem la doua maini, fragmentul a fost publicat azi pe Facebook de Traian T Cosovei


Am inventat, pentru tine, cuvinte şi jucării fără de viaţă
Dragostea mea, nu înţelegi că nu mai există nimic de visat?
Sunt eu, lustragiul de vorbe: ţi-am dat un nume

şi l-am uitat.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Cealalta femeie

La un moment dat am pus pe blog The other woman de Nina Simone...si am promis ca revin

Ma gandeam si azi in torpoarea asta de iarna ca lumea e atat de diversa si situatiile de viata sunt aproape infinite iar moralitatea o limita fina propusa de lege, de religie sau de propria constiinta. Si cateodata legile sufletului nu se potrivesc cu legile omului. Totul e doar un joc de perspective.

"The other woman is perfect where her rival fails/She's never seen with pin curls in her hair...There're never toys that's scattered everywhere"

E doar un joc al aparentelor. Femeia de acasa e femeia pe care o cunosti bine si pe care uneori uiti sa o mai privesti ca pe o femeie. Citeam pe Facebook azi - la Mindruta? - ca asta nu inseamna ca atunci cand iese imbracata frumos, parfumata si machiata ceilalti nu se pot indragosti de ea. Insa femeia cealalta e femeia pe care o vezi mereu impecabila pentru ca intalnirile sunt mereu aranjate, pentru ca fiind poate singura are mereu timp pentru ea, pentru ca, pentru ca... Si daca nu e vazuta niciodata cu biguduri e pentru ca nu exista cineva in casa ei care sa o vada. Dar povestea ei nu e mai putin trista decat a femeii inselate:

"the other woman will always cry her way to sleep and will never have his love to keep"

Sigur ca din perspectiva sotiei nu poti sa ai simpatie pentru "rivala". Dar, din perspectiva spectatorului, poti sa vezi cum trece pe langa tine initial frumoasa, ulterior poate un pic amara, cum ii trec anii si totul e doar o asteptare. Iar el de fapt nu e niciunde, e suspendat undeva intre doua lumi, prea ezitant si moale ca sa aleaga.

Am de multe ori impresia ca atunci cand esti spectator si privesti de la distanta poti sa intelegi toate variantele povestii, sa vezi tragicul fiecarei situatii, sa vezi si bucuria fiecarei ipostaze, sa intelegi chiar si indeciziile celui/celei care ezita sa aleaga. Daca esti protagonist insa dublul standard nu mai poate fi aplicat. Orice dublu standard aducator de avantaje momentane este o viitoare sursa de nefericire pentru cel putin doi din trei protagonisti.

 PS desi am pus coperta de la filmul The other woman nu l-am vazut. L-a vazut cineva?

Divagatii

Stiu ca sunt lucruri importante prin Ro si prin lume, discursuri cu impact asupra zilei de maine, dar e si zapada, amorteala, frig afara, caldura inauntru... So you think you can tell? Exista mereu o imagine pe care o vedem de aproape si o cu totul alta din perspectiva...

Mi-am adus aminte de Pink Floyd-ul asta. Dedicatie:

luni, 23 ianuarie 2012

Problema identitatii

Multumesc frumos pentru raspunsurile la intrebare si ii invit pe cei care nu au facut-o sa lase un comentariu la postul de mai jos sau aici. Cu cat suntem mai multi, mai diversi, probabil ca se va crea o reflectare mai complexa a identitatii din spatele cuvintelor.

Pe de o parte, sunt sigura ca depinde si de cititor: asa cum un grafolog descifreaza dupa alte criterii decat cel al sensului un scris de mana, cu siguranta identitatea din spatele unui text se poate descifra cu atat mai usor cu cat exista mai mult antrenament in analiza oamenilor.

Pe de alta parte, trebuie sa revin la stilul de a scrie. Atunci cand porti o masca, dupa cum remarca Paul, continutul s-ar putea sa insele dar stilul in care asterni/alternezi cuvintele s-ar putea fie sa te dea de gol, fie sa faca rolul mai convingator. Si-aici, il intrebam si pe el mai jos, oare depinde de cat de dotati suntem sa jucam rolul? sau ne tradam pana la urma? Apoi cred ca dobandim si o serie de automatisme profesionale care deviaza cateodata discursul eului personal in cel al eului public.

Incerc sa fac o serie de interviuri speciale pentru blog dar, din pacate, sunt mijlocite de mediul online. Le-as prefera personale dar deocamdata se desfasoara in scris si singurele indicii pe care le am sunt cele ale textului. Aproape sigur ca dincolo de ceea ce sunt cei intervievati si dincolo de capacitatile mele de a-i intelege sau de a adresa intrebarile potrivite, va mai interveni si proiectia: cum imi proiectez eu sau cititorii interviului persoanele respective.

Si, ca intr-o oglinda, cumva si intrebarile, si raspunsurile au legatura cu identitatea... Deci: suntem ceea ce scriem?

PS. Ambele posturi sunt insotite de imaginile ale unor opere semnate Annette Messager

Intrebare

Cand am citit Ma numesc Rosu de Orhan Pamuk, in afara de atmosfera speciala a cartii, mi-a atras atentia o fraza care sintetiza arta miniaturistilor: stilul este cusur. Operele miniaturistilor trebuiau sa nu aiba un stil, sa nu poata fi atribuite unui anumit autor ci sa fie intr-atat de perfecte incat sa nu fie legate de numele unui singur om. Sa nu recunoastem tusa, cusurul adaugat de cel care vrea sa fie recunoscut in spatele lucrarii sau, pur si simplu, nu poate face altfel.

Conform DEX (am selectat doar sensul de fata):
STIL, stiluri, s. n. I. 1. Mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic. ♦ Talentul, arta de a exprima ideile și sentimentele într-o formă aleasă, personală. ♦ Limbaj. ♦ (Rar) Construcția caracteristică a frazei într-o limbă. 2. Ansamblul particularităților de manifestare specifice unui popor, unei colectivități sau unui individ.

Nu vreau sa incep o dezbatere legata de stil. Vreau sa va intreb altceva:

Stilul de a scrie al unei persoane intr-un domeniu informal (corespondenta personala, blog), nu in domeniul profesional, nu in scrisul "artistic", ne poate da informatii despre persoana respectiva? Putem sa il ghicim pe interlocutor din corespondenta, din postari, din twitt-uri, de pe Fb? Stilul (neinventat) e cusur, cusurul sau? Ma refer bineinteles la ceea ce scrie, nu la modul cum scrie... Astept raspunsurile cu multa curiozitate.




duminică, 22 ianuarie 2012

Behind the scene


Intrucat in ultimul timp am fost extrem de ocupata, cu garzi si orare tarzii la spital, am zis sa nu inchei saptamana fara sa scriu ceva sau sa ofer ceva interesant pe blog.

M-am oprit asupra reportajului foto realizat de Cristopher Morris pentru Time magazine: o zi din viata presedintelui Barack Obama in spatele usilor inchise. Intamplator ziua stabilita a fost 17 ianuarie 2012 iar pe parcursul zilei Obama s-a intalnit by hasard cu sotia lui prin subsolul Casei albe si a profitat pentru a ii spune iarasi "La multi ani!". Regizat sau nu, nu stiu, insa nu ezitati sa deschideti tot reportajul de pe TIME.

miercuri, 18 ianuarie 2012

Ce stiu de cand sunt "mare"

Am primit o leapsa de la Tomata cu scufita si m-am bucurat de ea pentru ca m-a obligat sa imi fac ordine in principii. Bun, poate nu numai principii, ci si idei, idei fixe, superstitii, prejudecati, precepte, devize s.a.m.d

Veti vedea, e foarte ofertanta. Tomata m-a provocat sa vorbesc despre 11 lucruri pe care le-am invatat de cand sunt "mare" si a raspuns si ea, la randul ei, despre ce invataturi a primit de la tatal ei si i s-au confirmat.

Ca si in cazul ei, multe dintre ele sunt lucruri deprinse din copilarie de la parintii mei care, cu timpul, s-au confirmat. Cateva sunt diferite, lucruri despre care mi-am facut propria mea imagine aflata nu in contradictie cu cea a parintilor mei ci, mai degraba, in contrarietate. Multumesc, Aristotel &co., pentru existenta logicii :)

Gata cu introducerile.

1. Ai incredere in propria-ti persoana!
Cand am scris pentru concursul Pandora, ati avut ocazia sa aflati cat de muncita e chestia asta. Da, increderea in propria-ti persoana se munceste, se castiga, se cizeleaza greu. Nu e totul sa o ai, trebuie sa calculezi doza exact. Too much confidence iti poate aduce necazuri la fel de multe ca no confidence.

2. Pentru a ajunge unde iti doresti, trebuie sa iti propui tinte si mai inalte decat cea vizata de fapt. Cu addenda: s-ar putea sa ai surpriza sa le atingi si pe acelea. Cu addenda: ai grija ce iti doresti.
Am aplicat-o in unele situatii, am aplicat-o la unele examene, la altele nu mi-am mai facut griji si nici asa n-a fost chiar rau. Ca filosofie generala de viata, am insa tinte inalte. Nu insa total nerealiste. Nu urmaresc sa fiu nefericita din confruntarea expectanta/realizari, ci implinita. Ca si la punctul anterior, totul are nuante

3. Atunci cand cineva iti reproseaza ceva, trebuie sa te analizezi.
Da, nu sunt genul sa ma pun aprioric la adapost de criticile pe care le primesc. Dimpotriva, le iau mereu in serios, uneori chiar naiv. Pe unele le traiesc foarte greu mai ales daca sunt de la oameni pe care ii apreciez sau in domenii in care ma apreciez. Daca insa primesc unele critici pe care le pot combate prea usor cu argumente contra, ele cad rapid. Exista oameni care incearca sa domine creandu-le celorlalti complexe astfel incat, prin comparatie, ei sa para superiori. Ei bine, din cauza ca i-am intalnit, i-am vazut in actiune si am ajuns sa le cunosc (in)capacitatile, oamenii astia, pentru mine, se afla sub nivelul marii... Dar asta nu inseamna ca nu poti primi critici intemeiate si chiar constructive de la oameni adevarati.

4. Trebuie sa iti aperi interesele - shifting point of view. 
Pentru ca am facut psihologia, vorbesc mult despre afecte cu termeni economici: ex. investitie afectiva, negocierea unei relatii :) Nu e ok sa fii ultraprotectiv cu propria-ti persoana dar nici sa iti dezgolesti pieptul in fata gloantelor. Nu stiu daca am o cale de mijloc dar am un secret pe care l-am invatat si de la parintii mei dar si de la Henry James. Se numeste "shifting point of view". E un joculet frumos in propria viata: incercati sa vedeti o situatie din mai multe puncte de vedere. Locul in care converg e cel mai aproape de adevar.

5. Multe lucruri au nuante, subtilitati. Raul si nelegitimul nu sunt printre ele.
Asta cred ca se intelege din punctele anterioare :).

6. Acasa e bine sa te simti sustinut si sa poti fii tu insuti.
Nu inteleg prin asta nesimtit, neglijent, nepoliticos, neatent cu celalalt. Ci doar tu insuti, fara masti, mai vulnerabil decat in lumea aia mare si straina. Am o familie frumoasa si nu pot sa imi concep viata fara a fi sustinut de celalalt. Imi doresc sa nu aflu vreodata cum e sa fii descurajat zilnic in ambitiile si aspiratiile tale. Prin ele respiram, ele sunt fereastra prin care aerul vietii noastre ramane respirabil. Nu prin programul imbacsit de la servici, nu prin alergatura fara sfarsit. Ci prin aspiratii, perspective, ceea ce se vede dincolo de ceea ce e acum...

7. Mediocrii se sustin intre ei.
Asta a fost o lectie dura. De cand eram mica mi s-a creat impresia ca societatii ii pasa daca esti bun si, prin urmare, te ajuta sa cresti. Pana la finalul facultatii e adevarat: exista o groaza de burse, tabere, premii ca urmare a rezultatelor de pe la diverse competitii. Dar, mai tarziu, idee ca selectia se face pe criterii calitative si ca, daca esti bun la ceva, vei fi apreciat si promovat se dovedeste o naivitate extrema. Ea reprezinta apanajul unei minoritati de varfuri sau aspiranti spre varfuri, sa zicem asa... din burta... vreo 10-15%. In rest marea masa se sustine, formeaza o magma cleioasa care tinde sa faca valuri si sa acopere ...varfurile. Am avut insa noroc si de oameni din astia 10-15% care m-au luat de mana si mi-au aratat cerul. De atunci, nu pot renunta la ideea ca eu vreau sa zbor.

8. Nu renunta la pasiunile tale.
Nu stiu daca ati vazut filmul argentinian premiat cu Oscarul pentru film strain 2010: El secreto de sus ojos. Ideea lui e sintetizata de o replica a personajului numit Sandoval: "O pasiune este pasiune! Un om poate sa-si schimbe casa, tara, profesia, eventual familia dar... pasiunea ramane pasiune". Pentru mine, scrisul a ramas una dintre pasiunile cele mai aducatoare de recompense. Blogul e garantia.

9. Ierarhia e relativa.
O alta "idee recu" (la noi se traduce prin prejudecata dar imi place cum suna idee primita) este respectul pentru ierarhie. Si cred ca, in medicina, ierarhia e la fel de numeroasa ca in armata iar formarea la fel de incarcata de umilinte de toate felurile. Aveam respect pentru ierarhie insa m-am maturizat. Axiologia bazata pe "vechime" este nula valoric. Exista alte criterii pentru a detecta valoarea pe care uneori oamenii tineri au mai multe sanse sa le bifeze. Nu neg valoarea experientei insa n-am de gand sa astept sa se realizeze/pensioneze toate generatiile anterioare mie ca sa devin omul care vreau.

10. Stapanirea de sine este puterea suprema.
La ultimele puncte voi reveni, de fapt, la anii de liceu. Aveam cateva citate pe care le scrisesem pe foi A4 si le lipisem pe usa de la birou. Imperare sibi maximus imperius est era printre ele. Nu pot sa o aplic mereu dar trebuie sa lupti ca sa ma scoti din pepeni :) Si e tare bine.

11. Oser, ca change tout.
Face parte tot din citatele de pe birou. Ii apartine, se pare, exploratorului norvegian Fridtjof Nansen de cand a pasit in Antarctica. Curiozitate si curajul mi-au adus mereu un plus in viata si sper din toata inima sa nu fie doar ceva temporar.
Va dau aici un citat din Solitude and Leadership de William Deresiewicz despre care am mai vorbit la inceputurile blogului:


What makes him a thinker—and a leader—is precisely that he is able to think things through for himself. And because he can, he has the confidence, the courage, to argue for his ideas even when they aren’t popular. Even when they don’t please his superiors. Courage: there is physical courage, which you all possess in abundance, and then there is another kind of courage, moral courage, the courage to stand up for what you believe.


Dau aceasta leapsa mai departe numitilor Mihai, Clarisa, Vorbareata si Madelin. Sau cui se simte tentat de subiect...

vineri, 13 ianuarie 2012

De urmat

 LinkedIn a propus ieri o selectie tare misto de lucruri care trebuie citite...
Dar, va avertizez, dupa poezia de ieri vine musai ceva foarte pragmatic. Sau nu...

Definitia antreprenoriatului de catre profesorul Howard Stevenson de la Harvard Business School

Entrepreneurship is the pursuit of opportunity without regard to resources currently controlled.

 Mie mi-a placut... Iti da o sansa :)

Si-apoi pentru ca ma scol mereu tarziu, in ultimul moment, si intarziu mereu un pic, iata 25 de oameni care se trezesc foarte devreme si au reusit. Earlybirds - nimic nu e intamplator in viata, nu? Nici succesul:

1.General Motors' CEO Dan Akerson
2.Virgin America CEO David Cush
3.Apple CEO Tim Cook
4.Diney CEO Robert Iger
5.Hain Celestial Group CEO Irwin Simon
6.Ex Peugeot GM Jean-Martin Folz
7.Ex Oxygen Channel CEO Gerry Laybourne
8.Aurora Fashions CEO Mike Shearwood
9.Christie's CEO Steve Murphy
10.New Jersey Nets CEO Brett Yormark
11.Brooklyn Industries CEO Lexy Funk
12.Cedar Fair Entertainment CEO Matt Ouimet
13.Saban Capital CEO Haim Saban
14.Unilever CEO Paul Polman
15.Cisco CTO Padmasree Warrior - una dintre cele mai apreciate femei de cariera
16.Ex PepsiCo CEO Steve Reinemund
17.Avon Products CEO Andrea Jung
18.Ex Goldman Sachs and MF Global CEO Jon Corzine
19.Starbucks CEO Howard Schultz
20.Ex PayPal and OpenTable head Jeff Jordan
21-24.Ex presedintii George HW Bush si George W Bush, Colin Powell si Condoleezza Rice
25.Benjamin Franklin

Majoritatea celor de pe lista se trezesc la ora 4.30-5, alearga si ajung la treaba la ora 6.30. Mi-a placut ca CEO-ul de la Christies a spus ca se ia dupa deviza poetului William Blake 'Think in the morning, act in the noon, read in the evening, and sleep at night.' si ca asta a facut diferenta in viata lui

Mi-a mai placut prezentarea celui de la Starbucks despre care autorii scriu ca daca ceva poate explica faptul ca de 15 ani se trezeste la 4.30 si ajunge la birou la 6.00, atunci trebuie ca o fi vorba despre cafea :)
















joi, 12 ianuarie 2012

Destinatie pentru cuvinte

Citesc Ezra Pound si imi place.Acolo as vrea sa ajunga si cuvintele mele...Si ce insotitor mai bun decat un tablou de Francis Bacon? Cred ca voi inaugura o serie de poeme transcrise pentru Jocul Orb...

  Go, my songs, to the lonely and the unsatisfied,
Go also to the nerve-racked, go to the enslaved-by-convention,
Bear to them my contempt for their oppressors.
Go as a great wave of cool water,
Bear my contempt of oppressors.

Speak against unconscious oppression,
Speak against the tyranny of the unimaginative,
Speak against bonds.
Go to the bourgeoise who is dying of her ennuis,
Go to the women in suburbs.
Go to the hideously wedded,
Go to them whose failure is concealed,
Go to the unluckily mated,
Go to the bought wife,
Go to the woman entailed.

Go to those who have delicate lust,
Go to those whose delicate desires are thwarted,
Go like a blight upon the dulness of the world;
Go with your edge against this,
Strengthen the subtle cords,
Bring confidence upon the algae and the tentacles of the soul.
Go in a friendly manner,
Go with an open speech.
Be eager to find new evils and new good,
Be against all forms of oppression.
Go to those who are thickened with middle age,
To those who have lost their interest.


Go to the adolescent who are smothered in family-
Oh how hideous it is
To see three generations of one house gathered together!
It is like an old tree with shoots,
And with some branches rotted and falling.

Go out and defy opinion,
Go against this vegetable bondage of the blood.
Be against all sorts of mortmain.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Expozitii 2012 - 2

Am fost incurajata de prieteni pe Facebook sa continui prezentarea expozitiilor din acest an. As vrea sa va lansez o provocare: daca ajungeti pe la una dintre aceste expozitii faceti o poza si trimiteti-mi-o, sa facem un album pe Jocul orb al Expozitiilor 2012. I'm only a click away... :)

Asadar sa incepem:

1. UK - anul asta Marea Britanie e mare competitoare pe piata expozitiilor:

La National Gallery o retrospectiva senzationala Leonardo DaVinci care insa se va incheia pe 5 februarie si pentru care am inteles ca e dificil de gasit un bilet;
La Tate Britain o expozitie Picasso and Britain care contine atat opere de Picasso cat si expozitii ale altor artisti inspirati de catre Picasso printre care si David Hockney care ar fi vizitat retrospectiva Picasso din UK din anii 60 de nu mai putin de 8 ori, perioada este 15 februarie - 15 iulie;
 La Royal Academy of Arts, expozitia cu lucrari de David Hockney ce poate fi vizitata intre 21 ianuarie - 9 aprilie face parte din Olimpiada Culturala;
La Tate Modern o retrospectiva cu lucrari Damien Hirst intre  5 Aprilie - 9 Septembrie; de altfel imaginea care insoteste acest post este o lucrare de Hirst al carei titlu mi-a placut mult "The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living";
despre Edvard Munch v-am spus deja...
iar despre The Queen: Art and Image trebuie sa va spun pentru ca e specific :) la National Portrait Gallery intre 17 mai -21 octombrie  cu varianta Queen Elisabeth by Cecil Beaton la Victoria and Alberts museum intre 8 februarie -22 aprilie

2. Germania - sa incerc sa descopar
La Berlin, The Kennedys la Berlin Mitte - fara data limita, Gerhard Richter la Schoenenberg 12 februarie-13 mai, m-am vazut pe undeva (la Tate acum cativa ani????) si m-a surprins tare placut;
la Munchen nu m-a tentat nimic in afara de colectia permanenta a Pinacotecilor; pe de alta parte informatiile sunt cu rezerva faptului ca o groaza de resurse sunt in limba germana pe care nu o vorbesc.

3. Austria
La Viena, oferta e bogata: retrospectiva Egon Schiele : Melancholy and Provocation la Leopold Museum pana in aprilie; "René Magritte. The Pleasure Principle"  la Albertina pana la mijlocul lui februrie; pana pe 1 aprilie la Kunsthalle puteti vedea Vanity. Fashion photography cu foto de Peter Lindbergh, David La Chapelle si altii.


Deocamdata atat. Orice completari sunt binevenit. Revin cu partea a 3a :)


marți, 10 ianuarie 2012

Timeline

Daca ar fi sa va desenati viata, cum ar arata timeline-ul vostru? Realizat dupa modelul istoriei dinozaurilor sau dupa modelul i Phone-ului aici atasate... Nu e niciun apropo :)

Daca vom realiza schemele astea peste 20 de ani, cum vor arata? Daca ar trebui sa le populam cu oamenii care ne populeaza viata? adica aceia care sunt cu adevarat prezenti... Nu stiu, significant other, copii, parinti, prieteni foarte apropiati, colegi, sefi...

In momentul unei mari schimbari, exista mereu doua fatete ale viitorului: simplist spus, una are a smiling face, cealalta a crying face. O prietena de a mea mi-a spus ieri ca s-a separat de sotul ei cu care era de 25 de ani si cu care are trei copii. O facuse privind spre smiling face-ul zilei de maine pentru ca de vreo 3-5 ani nu mai existau ca si cuplu. De indata ce a eliberat casa de prezenta celuilalt, crying face-ul viitorului a inceput sa i se arate. Are indoieli mai ales ca sotul ei nu isi dorea neaparat finalul asta... Desi tot ce isi propusese era sa se regaseasca, acum nu se mai poate identifica printre atatea ramasite. Totul poarta amprenta, mirosul, personalitatea trecutului.

N-am niciun fel de autoritate sa ii spun daca e bine sau rau ceea ce a facut. Stiu sigur ca nu are cum sa o gaseasca pe fetiscana de acum 25 de ani. Dar ar putea sa regaseasca persoana fermecatoare pe care eu o vad in fiecare zi si care sta pitulata si tremuranda intr-un colt al sufletului ei, iesind doar atunci cand se simte bine protejata. De indata ce terenul e instabil se refugiaza inapoi, trimida si tulburata de disconfort.

Este incredibil cum imaginea asta nu poti sa o ai decat din afara. Atunci cand tu esti cel in cauza, nu poti sa ai viziunea de ansamblu asupra propriei tale personalitati, asupra propriei tale vieti. Si la ce ti-ar folosi? Poate doar sa stii cum sa iti dai incredere... Cand ne privim in oglinda, tot ce vedem sunt un fel de homunculusi senzitivi ai propriei noastre fiinte.

Sper ca prietenei mele sa ii fie bine... Nu stiu cum sa ii explic, si poate nici nu are importanta in momentul de fata pentru sufletul ei tulburat, ca smiling/crying face-ul viitorului e partial in mainile ei. Ii voi face cadou o carte si profit, desi nu poate citi aceste randuri, sa ii dedic o melodie...



luni, 9 ianuarie 2012

Expozitii 2012 - 1

As vrea sa am un buget de calatorii ca sa vad mai multe expozitii din lume... Daca cineva doreste sa finanteze o lectura critica in blogosfera a principalelor expozitii de arta din acest an, candidez :). Daca nu, m-am gandit sa va povestesc si voua pentru ca daca treceti printr-unul din locurile astea poate le vedeti pentru mine - astazi partea I:

1.In Ro, probabil nu voi apuca sa vad (decat daca se prelungeste)
60 de ani de creatie, tapiseriile de la Matisse pina in prezent la MNAC pana pe 15 ianuarie cu lucrari de Matisse, Picasso, Le Corbusier, Miro, Matta, Calder, Delaunay, MAgnelli, Bloch, Gleb, Mathieu si altii.

2.In USA
La MOMA, NY: retrospectiva lui DeKooning se inchide astazi dar pana pe 14 mai mai poate fi vazut Diego Rivera: Murals for the Museum of Modern Art;
La Met, NY, pana pe 18 martie The Renaissance portrait from Donatello to Bellini - multumesc, Oana, ca mi-ai atras atentia si mi-ai facut pofta :)); 
si tot la Met vor mai veni doua expozitii grele: Rembrandt and Degas: Portrait of the Artist as a Young Man 23.02 – 20.05. 2012 si The Steins collect Matisse, Picasso and the Parisian Avant-Garde 28.02-03.06.2012. The Steins sunt Gertrude, Leo, Michael si Sarah, sotia lui Michael, personaje care m-au fascinat de fiecare data cand am citit despre artistii perioadei respective. Gertrude, cel putin, se pare ca a fost cu adevarat vizionara iar expozitia se afla in acest moment la Grand Palais la Paris pana pe 15 ianuarie.
La Boston Institute of Fine Arts, Degas and the Nude pana pe 5 Februarie

3. In FR,
la Pompidou, Edvard Munch, l'Oeil Moderne se termina pe 23 ianuarie dar va putea fi vazuta la Londra la Tate Modern intre 28 Iunie si 4 Octombrie; Danser sa vie, o expozitie interesanta despre legatura dintre dans si arte vizuale, despre personalitatile care au influentat coregrafia contemporana, se termina in aprilie;
la Musée de l'Art Moderne, Giorgio de Chirico pana pe 15 iulie

Revin dar daca aveti  ceva de adaugat la lista, va rog nu ezitati!

duminică, 8 ianuarie 2012

La multi ani, Ion & Ioana

Cu o zi intarziere, dupa ce ieri mai toate blogurile au scris probabil despre asta, le spun si eu la multi ani Ion-ilor si Ioane-lor.

Printre altele si pentru ca:
- Ioana a fost prima mea invatatoare, o doamna absolut speciala care a reusit sa scoata in numai 2 ani din noi niste copii ambitiosi si muncitori. Cred ca din clasa mea I de la o scoala din Berceni pot sa numar multi doctori, economisti, ingineri etc;
- Ioana a fost prima mea prietena buna, ne intalneam pe balcon sa ne vorbim, faceam schimburi de versuri ale unor poeti spanioli si hispanoamericani in fata carora visam si ea m-a ambitionat pentru olimpiadele de romana si testele de engleza;
- Ioanele au fost prietenele mele in liceu si profu de romana ne-a numit "cele trei gratii" :), zile frumoase in care mergeam mult la teatru si ne hlizeam mult, primele noastre excursii fara adulti :) ...;
- Ioana este una dintre prietenele mele de la facultate, ne-am intalnit de cand ne pregateam sa intram si partea cea mai interesanta a vietii noastre s-a desfasurat impreuna cu toate deciziile si indeciziile ei;
- Ioana se numeste scriitoarea care a scris prima prefata de la o carte de-a mea;
- Ioan, de fapt Joan, se numea un profesor catalan care m-a incurajat prima data sa fac chirurgie.

Cu drag pentru toti Ionii si Ioanele "La multi ani!!!!"

joi, 5 ianuarie 2012

Surprize de la necunoscuti

V-ati gandit ca le puteti face surprize frumoase unor oameni pe care nu ii cunoasteti? Sau ca puteti avea surprize din partea unor necunoscuti?

Prima mea vizita la o librarie in 2012 - un Fnac - a fost insotita de o astfel de surpriza. Anne B, o cititoare pasionata probabil, a atasat cu agrafe comentariile ei scrise pe un colt de hartie catorva carti. Rezultatul mai jos...

Ce-ar fi daca am face cu totii astfel...Daca le-am lasa pe ici si colo mici scrisori necunoscutilor aflati in cautarea hazardului... Un post-it pe meniul restaurantului preferat, in pliantul unui muzeu etc. Gestul lui Anne B. l-am considerat extrem de respectuos totusi cu opera: nu a mazgalit pe carte, nu a capsat, nu a facut nimic indelebil... Nu a intervenit asupra obiectului insusi. Ci doar l-a recomandat, discret si sensibil, pentru ca si altii sa se poata bucura de ceea ce i-a placut  ei. Si cred ca biletelele ei sunt cu atat mai pline de poezie cu cat sunt scrise de mana intr-o lume a recenziilor pe Amazon si Trip Advisor.

Va rog, ganditi-va sa le faceti si voi celorlalti astfel de bucurii anonime. Multumesc, Anne B!


miercuri, 4 ianuarie 2012

Ratiune sau nebunie

 Il cheama Bernard Pierson si se plimba prin oras cu aceasta masina. Am condus un pic in paralel si am citit ce scrie. Printre altele:
"Tineri, adoptati un ideal sanatos si constructiv si mergeti mereu inainte. Cresteti mai presus de voi insiva. Construiti o lume mai justa, mai onesta, mai solidara si mai umana. Faceti din viata voastra o opera de arta."
 sau
"Sa luptam impreuna ca sa eliminam raul din societatea noastra decadenta - e urgent!" 

Daca ar fi fost discursul unui om politic, am fi spus ca e vorba despre un demagog care vrea sa castige alegerile. Daca ar fi fost discursul unui artist, ar fi fost un idealist fara aplicabilitate practica. Discursul lui Bernard Pierson vopsit cu litere rosii pe propria sa masina, desi logic sau chiar intuitiv pe ici pe colo, il transforma aproape intr-un nebun. Poate si obsesia impotriva "vivisectiei" ajuta :) dar nu despre asta e vorba.

Indiferent de cuvinte, de ratiunea din spatele lor, de faptul ca am putea ca intr-un colt al mintii noastre sa le consideram rezonabile, emitentul unui astfel de mesaj nu e din peisajul nostru. Indiferent de cat ne-am dori ca lucrurile sa ia o turnura pozitiva, mintea noastra este parte din blocaj pentru ca asteptam inversul, pentru ca oricine livreaza un mesaj pozitiv este naiv si necredibil. Sigur ca nu pledez pentru Bernard Pierson si ca, probabil la fel ca si multi dintre voi, nu l-as alege daca ar candida pentru ca nu mi s-ar parea ca e suficient de solid psihic. Dar nu e si asta parte din problema? Cautam soliditate dar de fapt incercam sa identificam acelasi model politic pe care l-am mai vazut, pe care l-am recunoscut in toti politicienii de pana atunci, politicieni care la randul lor ne-au dezamagit cu totii.

Marile schimbari au nevoie de noi paradigme. Bernard Pierson nu e paradigma viitorului dar e semnul ca o schimbare de paradigma e necesara. Prin felul sau de a fi, Bernard Pierson e un semn de intrebare adresat in mod egal trecutului (societatea noastra decadenta) si viitorului... Care este calea aurita de mijloc?



marți, 3 ianuarie 2012

Sufar de eclectism

De cand imi amintesc, nu stiu sa fiu apartinut vreodata intru totul vreunui grup. Am fost mereu prea alba pentru negri, prea neagra pentru albi, si asta fara sa fiu mulatra :)

Intr-un an, am stat la coada la Noaptea muzeelor la MNAC si m-am uitat in jur. Poate daca ar fi fost sa aleg un muzeu in Bucuresti in care ma simteam acasa, acesta ar fi fost MNAC-ul pentru indrazneala, plurivalenta, dinamica exponatelor. Si totusi ma uitam la cei din jur si nu ma regaseam in gusturile lor. Ne uitam la aceleasi filme experimentale si zambeam sau plangeam cu aceleasi lacrimi dar nu aveam mare lucru sa ne spunem la petrecerea de sus la care oricum nu beam aceleasi bauturi. Nu aveam deloc aceeasi aparitie si nu degajam aceeasi impresie. A fost la fel peste tot: la scoala, la spital, la universitate (poate o perioada mai putin), in tara asta, in tara cealalta. Am tot timpul (si) alte preocupari fata de cei din jur. Nu sunt de aici dar nici de acolo. Sufar de eclectism.

Chiar in timp ce scriu imi dau seama ca si blogul acesta este prea eclectic: are de toate - despre carti, despre filme, despre expozitii, despre arta plastica, despre cafele, despre mancare, despre moda, despre reviste, despre teatru, despre stiinta, despre medicina, despre politica, despre interviuri, despre suflet, despre dragoste, despre masini, despre sarbatori, despre lacrimi, despre calatorii, despre cupluri si prietenii, despre reguli. Cred ca oricare dintre voi va puteti gasi macar o particica pe aici dar cel mai probabil nu va veti regasi majoritar aici. Blogul asta e prea structurat ca sa fie tandru si prea dulceag ca sa fie rational :) Si am citit ca nu e nici la moda pentru ca acum dau bine blogurile de nisa. Ceea ce se intelege: sa ai un blog de nisa te face un om serios, un expert.

Mult timp n-am inteles ce e cu lipsa asta de apartenenta... De fapt nici acum doar ca nu-mi mai fac probleme. Viata insasi e eclectica si ne-o dorim cu totii asa ca nu poate fi foarte rau sa ii semanam. Savuram mai multe surprize out there si ne bucura gustul a tot. Fara suparari ideologice...doar ca parte a dialecticii. Si-apoi pana la urma tot descoperim un coltisor si un om cu care ne simtim acasa... Ceea ce va si doresc! La multi ani!

luni, 2 ianuarie 2012

La treaba!

Birourile Google de la Zurich
Nu stiu cat timp liber ati avut zilele astea dar presupun ca... v-ati facut macar un pic. Presupun ca ati stat macar un pic cu familia de Craciun si ca ati petrecut cu prietenii de Revelion si/sau de Anul Nou. Sau invers...

Maine incepe activitatea, cel putin pentru mine...

Sunt deja cateva luni bune de cand ma intorc acasa seara de seara obosita, cu tot mai putina energie. Si asta desi imi place ceea ce fac. Planurile colaterale (tot profesionale) sunt amanate la nesfarsit, mai castiga timp cate o activitate personala din dorinta de echilibru. Probabil ca multi dintre voi recunosc fenomenul. Presupun ca oboseala asta cronica este intalnita tot mai des in randul tot mai multor profesii. Petrecem mult timp acolo unde ne desfasuram activitatea si, pe masura ce oboseala se aduna, dam tot mai putin randament, producem tot mai putin (cantitativ, calitativ, creativ, cum vreti) in timpul acesta la care ne referim. Iar dimineata eu una ma trezesc mai mereu intrebandu-ma cand ajung sa dorm iar :)

Vreau sa va propun sa ne odihnim bine in seara asta si maine sa incepem cu dreptul. Cu entuziasm, cu zambetul pe buze, cu dorinta de a face din 2012 tot ceea ce ne-am propus. Faceti-va (si)  mai frumosi, harnici, politicosi, calzi decat de obicei... Poate intr-un mod misterios gasim formula prin care entuziasmul asta va tine tot anul... Abracadabra! In realitate, nu e chiar un mister: o viata echilibrata, cu odihna si mancare sanatoasa, fara excese, cu un pic de sport si cu disciplina in munca conduce la succes. Mai ales daca se poate cu rutina fara rutina... Adica mai degraba cu ritualuri pro-eficienta dar lipsite de repetitivitatea plicticoasa a zilelor fara imaginatie. Exista si cel putin o companie care se ocupa sa faca din locul de munca un mediu prietenos si distractiv. Si exista o alta care a aplicat spiritul ludic in designul interior al birourilor (vezi foto)  Dar nici nu e neaparat nevoie de ele. Probabil ca resursele sunt in noi. Si in entuziasmul nostru de a ne locui pe noi insine atunci cand ziua de munca se termina.

La treaba maine... sa fim toti ca Fat frumos: sa reusim intr-o zi cat altii intr-o luna!:))))

duminică, 1 ianuarie 2012

La multi ani!


Sa traiti, sa fiti sanatosi, voiosi, inspirati, iubiti si iubitori, harnici, destepti, uneori rasfatati, cititori, deschisi la minte si la suflet, impacati cu voi insiva si... sa nu uitati sa treceti pe la Jocul Orb!

La multi ani! Un an nou bun va doresc in 2012!