vineri, 31 august 2012

Ultima zi de vara

Astazi e ultima zi de august... Nu e chiar ultima zi calendaristica a verii dar si in iunie trisam anticipand vara asa ca banuiesc ca putem trisa in septembrie anticipand toamna...

Stiu ca-mi va fi dor de vara... In special de concediul de vara, de freamatul acela de doua saptamani in care vrei sa traiesti pentru tot restul anului, de mare, de aroma ei sarata, de mirosul lasat de lotiunea de plaja pe pielea incinsa, de inotat sub soare, de inghetata, de dorul de racoare, de serile vesele, de ideile care imi vin pe plaja, de snorkelling, de ragaz, de in, de rochii usoare, de cocktailuri, de cautat un restaurant la inspiratie :), de freamatul lumii traind la terase, de citit pana dimineata cand am chef, de diminetile tarzii, de ploile frenetice de vara ...

Ce poti sa faci in ultima zi de vara:

- sa te duci la mare sa iti iei ramas bun
- sa prepari o limonada cu menta gigantica
- sa vezi o comedie romantica in aer liber
- sa privesti stelele asezat pe jos in iarba
- sa asculti The Cure - The last day of summer, Paul Mauriat - Last summer day, Dusty Springfield -Summer is over sau Jon McLaughlin - Summer is over sau REM - It's the end of the world :)))
- sa mai porti odata camasa sau rochia aceea pe care o imbraci doar in vacanta
- sa iei bicicletele si sa mergi pe carari de tara cu miros de fan si de flori
- sa te trantesti in fan pana mirosi ca vacantele copilariei
- sa iti scoti prietenii in oras
- sa iti iei un weekend city scape in septembrie :)
- sa mergi la un concert de jazz intr-un parc
- sa revedeti poze de cand erati mici
- sa faci o lista de cuvinte pe care le asociezi cu vara
- sa citesti un poem

And the days are not full enough
And the nights are not full enough
And life slips by like a field mouse
Not shaking the grass

Ezra Pound

PS. Honestly, my favorite season of the year tends to be whatever season is about to start. And I find that serves me well in life. Rachel Olson. De acolo e si poza

miercuri, 29 august 2012

Cum recunosti oamenii invidiosi

Fraza asta, formulata cu atata candoare, a adus o persoana pe site-ul meu... Nu stiu cum pentru ca imediat am dat cautare cu 'invidie, invidios, invidiosi' in interiorul blogului si am dat peste o singura postare... care era despre varsta.

Pentru ca stiu ca n-a gasit explicatia, pentru ca nu-mi plac oamenii invidiosi, pentru ca ma preocupa mai mult ce se intampla in curtea mea decat in curtea altora si pentru ca am simtit de cateva ori efectele nefaste ale invidiei, m-am hotarit sa fac o mica documentare si sa incerc sa descopar mai multe despre invidie si oamenii invidiosi.

Definitia e urmatoarea:
INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia.
 Sursa: DEX '98 (1998)
Din dictionarul de sinonime, puteti utiliza si:  ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpânită față de...)

Ca o paranteza: numai citind denumirea sentimentelor astora, iti dai seama ca nu trebuie sa fii purtatorul unor astfel de trairi si, daca ai tendinte diferite, sa te autoeduci in sensul asta. Cum mai poate o femeie frumoasa, sa ramana frumoasa cand e stapanita de 'naduf' sau de ' măraz' sau de  ' zavistnicie' :)))?

Cum recunosti invidia, e greu de spus: privirea, mimica, urmarind actiunile oamenilor atunci cand ai suspiciuni, in special reactiile lor la ceea ce ai putea banui ca este obiectul invidiei...

Oamenii devin invidiosi fie pe purtatorii anumitor caracteristici pe care ei nu le detin (bani, frumusete, succes in viata personala etc), fie pe competitorii directi, persoane cu care partial se identifica si a caror evolutie ulterioara este diferita de cea a 'invidiosului'.

Intrucat invidia la locul de munca devine un fenomen sociologic, revista mea draga HBR i-a dedicat un articol. Textul mi s-a parut interesant deoarece vizeaza doua tinte: individul cu autocritica ce simte la un moment dat invidie fata de un coleg si manager-ul sau.

Comportamentele identificate in arsenalul invidiosilor sunt: minimizarea calitatilor evidente ale altor indivizi ('las ca exista lucruri mai importante decat inteligenta', 'las ca nu-i asa frumoas, sunt altele mai frumoase ca ea, 'o vede lumea frumoasa dar ea are fundul prea mare',etc), distantarea fata de propunerile/ideile/comportamentele lor chiar si atunci cand acestea pot fi benefice sau au fost considerate ca benefice inainte de instalarea invidiei ('ideea aceea nu e geniala, i-a venit citind un articol pe care oricine il poate citi', 'desi imi place strategia firmei X, nu am reusit sa o aplic deci brusc consider ca strategia e proasta' etc), concentrarea asupra comportamentului/vietii/actiunilor celuilalt mai mult decat asupra propriei vieti/propriului comportament cu neglijarea responsabilitatilor personale. Evident, in situatii patologice se ajunge la sabotaj.

Remediile sunt evidente: identifica ceea ce te face invidios, concentreaza-te la tine insuti, incearca sa te afirmi utilizand calitatile tale, nu minimalizand calitatile competitorului (ceea ce s-ar putea citi si 'cultiva-ti calitatile').

Ce-ar trebui sa faca managerii in colectivele in care invidia se face simtita:
- sa nu ia masuri incorecte;
- sa imparta puterea;
- sa separe sfera de influenta a invidiosului de cea a obiectului invidiei;
- sa nu lase senzatia ca recompensele sunt limitate;
- sa fie atenti la semnalele lingvistice si metalingvistice transmise (asupra trasturilor/atitudinilor apreciate). Inutil sa subliniez ca nu trebuie sa incurajeze turnatoria.

Succes!:)

marți, 28 august 2012

August goodies

M-am delectat cu bunatati weekendul acesta la o ceasca preparata din hierba mate... Cred ca a fost una dintre cele mai psihostimulante bauturi pe care le-am incercat... Nu inteleg de ce isi pierd oamenii timpul cu Red Bull sau altele din aceeasi categorie, cand mate are efect psihostimulant, hipocolesterolemiant, antioxidant si un gust bun... :)) De fapt, stiu de ce, nu merge combinat cu whisky si nu contine zahar :). Totusi efectul licorii m-a ajutat sa inteleg de ce, pe intregul parcurs al Sotronului lui Cortazar, personajele beau mate...

***

In alta ordine de idei, am ramas impresionata de The mariage plot a lui Jeffrey Eugenides. Despre roman am citit prima data la Cristina Bazavan. Mai lecturasem din Eugenides "Sinuciderea fecioarelor", nu ma atinsesem inca de "Middlesex" si am simtit ca aveam sa trec direct la Intriga matrimoniala iar, daca feelingul se confirma, ii va urma Middlesex (desi criticii spun ca sunt scrise foarte diferit)... Am mentionat toate acestea pentru ca mi se pare interesanta istoria unei recomandari literare: a durat 6 luni ca sa incep cartea dar in tot acest timp ea a fost o prezenta constanta si apasatoare pe lista mea de lectura. Eram constienta de faptul ca trebuia sa o citesc cat mai curand.

Cat timp isi fac efectul recomandarile pe care le primiti: in carte, film, teatru, muzica, orice? Se evapora odata cu timpul interpus?

***

Ma lupt cu propriul meu text iar o carte bine scrisa precum cea a lui Eugenides pare sa ma ajute. Nu stiu daca la nivel practic cat la nivel mental: sunt hotarita sa lucrez textul mai mult pana imi place. E bizar ca atunci cand ai idei, e ca in viata: orice alegere inseamna o renuntare. Am cateva idei de final care imi sunt tare dragi si desi stiu ca le voi mai putea utiliza de-a lungul timpului, le agat pe toate de textul acesta care imi este si el drag... Sper sa il pot publica si sa vi-l prezint si voua si... chiar sper... de ce nu, sa le devina si unora dintre cei care il vor citi drag.

***

Ah, in Vogue: black is the new black si ... o discutie cu autoarea favorita a lui Barack Obama, the Nobel-winning Toni Morrison

***

Iubesc ploile de vara, ropotul lor nebunesc, tunetele lor elucubrante, curatenia lor tamaduitoare. Si senzatia ca dimineata mai poti sta in pat 10 minute ca sa asculti ploaia...

luni, 27 august 2012

Lipsa de educatie si autodistrugerea...

Mi-am propus acum ceva timp - prin iunie, cred - sa nu mai vorbesc despre situatia politica din Romania. Este un subiect care nu poate sa aduca nimic pozitiv: intotdeauna vine insotit de revolta, angoasa, reprosuri, tristete... uneori intr-o agitatie care dureaza zile intregi. Am o senzatie fizica dezagreabila de fiecare data cand vorbesc politicienii romani la televizor, senzatie care ma face sa schimb canalul si pe care, altadata, o aveam numai in ceea ce il priveste pe Gigi Becali.

In viata reala sau virtuala, majoritatea prietenilor mei sustin cultura. Dar noi suntem doar o minoritate. Am primit acum cateva luni pe mail un link spre niste filmulete de pe Youtube cu o ancheta "Ce carte ati citit ultima data?" care explica astazi foarte bine ce a dus la desfiintarea TVR Cultural in afara de consideratiile financiare. Acelasi lucru care a dus si la alte tragedii: lipsa de educatie si de cultura... Si daca nu veti fi complet siderati la capatul reportajului, puteti sa incercati sa continuati cu seria "Cine au fost Adam si Eva?" sau "Care este diferenta intre Paste si Craciun?". Nici nu conteaza daca au fost selectate numai raspunsurile catastrofice: cei care raspund sunt multi si diferiti de la reportaj la reportaj... Iar daca vreti sa aflati pe ce loc este Romania in Europa la interesul pentru carti, poftiti la acest articol interesant de pe blogul lui Bogdan Voicu.

Acesta este doar un efect: cauza o reprezinta neglijarea educatiei de peste 20 de ani. Ni s-a tot explicat cum ca sanatatea si educatia sunt secundare, ca in primul rand trebuie sa traiasca economia si apoi vor fi bani pentru toate celelalte. Astazi economia este dezolanta, sanatatea traieste o criza cumplita, educatia la fel.

Rationamentul livrat este cumva gresit : prima investitie a unei tari sunt oamenii ei. Ei vor fi resursele princeps ale tarii, cei care vor lua decizii economice, cei care vor pune la punct si vor oferi serviciile, cei care vor gandi si realiza strategia de viitor a unei tari, cei care vor asigura continuitatea in timp. Nu poti sa omori sistemul de educatie al unei tari (care as indrazni sa spun ca la nivel de 89 era totusi competitiv) si sa poti sa speri ca va merge bine.  

Girafa rupta de la Antipa este cea care a declansat acest post. Cred ca girafa rupta este metafora educatiei romanesti: nu era un monument cultural, era un simbol accesibil al faptului ca si cultura poate fi destinata maselor, ca si cultura este entertaining, mai mult decat televiziunea indoielnica sau prostia. Dupa ce au fost cozi cateva saptamani, Antipa a fost abandonata iar girafa vandalizata cu unsubtext: nu ne lasam noi corupti de educatie, pacaliti de orizonturi largi, de perspective! Noi ramanem la mica noastra cacealma, la smenul nostru drag, la planuri pentru astazi si nu pentru maine...




Partea a doua la un click .

duminică, 26 august 2012

Hyde Park

E duminica asa ca voi vorbi despre toate si nimic...
***
Am descoperit aceasta placuta environment friendly pe una dintre case... Este din faianta pictata...

O modalitate tare politicoasa si frumoasa de a transmite un mesaj ecologic...

***
Dintr-un interviu cu Paul Auster, am publicat recent pe Facebook urmatorul citat:

"I think if we didn't contradict ourselves, it would be awfully boring. It would be tedious to be alive. Changing your mind is probably one of the most beautiful things people can do. And I've changed my mind about a lot of things over the years."—Paul Auster interviewed on NPR's Fresh Air with Terry Gross

L-am numit o buna pledoarie impotriva incapatanarii si psihorigiditatii si mi-am zis ca trebuie sa il postez si aici ca sa ramana :)

Ultima lui carte Winter Journal reprezinta o meditatie asupra vietii, mortalitatii, imbatranirii, in ea gasindu-si locul o serie de experiente personale inclusiv moartea mamei sau accidentul de masina in care impreuna cu sotia, Siri Hustvedt, si fiica, Sophie Auster, au fost aproape de moarte, precum si un catalog senzorial al intregii sale vieti.

***
Citesc despre faptul ca in Italia, un medic din Padova i-ar fi refuzat unui pacient roman un transplant de cord in urgenta pentru motivul ca este roman. Ulterior pacientul a fost transplantat in alt centru... Daca stirea este adevarata, este absolut regretabil ca exista inca oameni care n-au invatat ca toleranta si deschiderea, absenta discriminarilor de orice tip sunt aspecte esentiale in medicina. Stiu ca poate unii or sa-mi spuna ca si la noi se intampla o groaza de discriminare... Un act de discriminare medicala este condamnabil oriunde s-ar petrece si indiferent de ce se intampla in alte locuri.

Sunt uimita si pentru ca, in Franta, de multe ori, chiar si cand instinctul personal ii face pe oameni rasisti, educatia si legile ii obliga sa nu se manifeste, cel putin nu in mediul profesional.
***
Nu am mai propus de mult o melodie. Asa ca ii multumesc lui Georgi pentru recomandare:

sâmbătă, 25 august 2012

Roma lui Woody Allen

Roma lui Woody Allen se afla in Europa lui Woody Allen adica reprezinta locul de pelerinaj al americanilor, eventual culti si bogati, in cautarea intelegerii vietii. Un fel de reluare a temei Daisy Miller a lui Henry James corespunzand prototipurilor secolului XX. In voiajul lor de cele mai multe ori rodnic, americanii intalnesc europeni... Daca frecvent americanii sunt personaje destul de realiste, europenii sunt adesea un cumul de trasaturi atribuite locului respectiv: pasionali si creativi in Spania, flamboianti dar superficiali in Italia, romantici si culti in Franta. Acestea ar fi doar cateva exemple, mai exista si o serie de personaje inspirate din lecturile si filmele europene vazute de Allen.

Asa stand lucrurile, ati putea banui ca vreau sa vorbesc despre cat de cliseistice si nesuferite sunt filmele din aceasta serie.

In realitate, NU... Woody Allen lucreaza frecvent cu cliseele, e drept, intr-o combinatie de umor si de nevroza care ii este atat de specifica. Din seria de filme europene (Match point, Vicky Cristina Barcelona, Midnight in Paris, To Rome with love), To Rome with love se situeaza poate cel mai aproape de aceasta descriere in timp ce in Vicky Cristina Barcelona am simtit cel mai putin o astfel de amprenta a regizorului. In plus, odata devenit spectator te identifici cu personajele americane, te proiectezi in cel care intra intr-un loc nou si intalneste istoria, cultura si oamenii locului, uneori foarte diferiti...

In To Rome with love, veti regasi 4 povesti diferite. Personal, cea mai slaba si neconvingatoare mi s-a parut cea in care un cuplu de proaspat casatoriti din provincie descinde in Roma si este separat in marele oras, sotii fiind antrenati in povesti diferite pe parcursul unei zile. Cel mai mult mi-a placut probabil povestea studentului american la arhitectura locuind in Trastevere si ... fabulele.

Woody Allen vorbeste despre celebritate in zilele noastre prin personajul lui Robert Benini: un om absolut obisnuit, cu un serviciu plictisitor si niciun fel de sclipire, este transformat peste noapte intr-un personaj extrem de faimos de catre mass media si ajunge sa dea interviuri despre cele mai obisnuite gesturi ale sale ... Apoi Allen vorbeste si despre cantatul sub dus :) cum pret de cateva minute, putem deveni orice ne dorim... Personajul interpretat de Woody Allen este un regizor de opera care descopera un talent inedit la Giancarlo (interpretat de tenorul Fabio Armiliato), detinatorul unui magazin de pompe funebe: canta fantastic insa numai sub dus, de indata ce este extras din acest spatiu falseaza... Iar de aici la a extinde fabula la tot ce inseamna inovatie in arta contemporana mai e doar un pas :)

Caut un final pentru mica mea cronica... Incercam sa analizez impreuna cu H daca filmul mi-a/ne-a placut cu adevarat. Cred ca a fost entertaining. Cred ca a oferit si suficient material de reanalizat. Totusi, perioada lui de varf ramane pentru mine Annie Hall si Manhattan (de altfel, le voi relua curand). Dar in filmele acestea tarzii exista un fel de perspectiva de ansamblu asupra vietii, fie ea si bufa uneori, o bogatie de povesti de viata, moarte, dragoste, nebunie, creatie si o abundenta de clisee pe care nu le poti asambla decat atunci cand ai trait...


joi, 23 august 2012

No water, no life

 Cu cativa ani in urma, cand auzeam celebritatile preocupate de mediu ma gandeam ca ne tin un fel de discurs 'Miss Univers isi doreste pacea mondiala'. Nu pot sa dau timpul inapoi, sa-mi aduc aminte la cine ma refer sau sa reevaluez situatia...

Anii au trecut si, odata cu ei, experienta mea de viata a crescut, calatoriile s-au inmultit, la fel si lecturile sau preocuparile... Acum, la cativa ani distanta, pot sa declar degajat ca ma preocupa mediul. In felul acela angoasat al cuiva care realizeaza brusc, la trezirea dintr-un vis, ca daca ne comportam tot asa n-o mai ducem mult...

Am hotarit sa scriu despre asta mai des... in speranta ca, ducand mesajul de la om la om mai departe, poate va exista un fel de efort zilnic similar cu cel de la Let's do it Romania.

Mi-as dori mult sa traim cu totii revelatia faptului ca ne sufocam planeta:
 - cu sticlele si obiectele noastre de plastic pe care le utilizam tot mai frecvent pentru ca apoi sa le aruncam neglijent, sa fie duse de curenti in ocean si sa formeze adevarate insule de gunoi, sa sufoce broastele testoase si pescarusii (vezi foto)...
- cu necesitatea noastra de a consuma la nesfarsit ultimele generatii de telefoane mobile si a mia pereche de blugi a caror vopsea inca mai coloreaza apele vreunui rau din China;
- cu pescuitul iresponsabil al unor cantitati ce depasesc chiar si necesarul a 7 miliarde de oameni, cu pesti mici morti aruncati inapoi in mare, cu pesti mari ce putrezesc pe tarabe ducand la situatia in care 90% din pestii mari ai marilor si oceanelor au disparut. Adica fata de acum cateva decade, mai avem doar 10% dintre rechini, balene, toni... si ne ocupam serios si de acestia...
- cu aparatele noastre de aer conditionat folosite excesiv, nu la 40 de grade ci la 24 (care in mod normal ar fi temperatura noastra de comfort), ceea ce distruge stratul de ozon facand ca apoi, intr-un cerc vicios, sa avem mai des -20 de grade si +40, sa ni se topeasca ghetarii, sa ni se dezechilibreze ecosistemele (trebuie sa gasesc pozele cu marea de gheata de la poalele Montblancului care in 20 de ani a scazut cu cateva sute de metri)...
- cu toata poluarea noastra care acidifiaza apele si face sa dispara flora si fauna marina... Stiti ca in 50 de ani nu vor mai exista recifii de corali?

Unul dintre premiile TED pentru 2009 i-a fost destinat Sylviei Earle, oceanograf american, supranumita Her Deepness, care spune simplu: NO BLUE, NO GREEN; NO WATER, NO LIFE. Acordati-i cateva minute...

luni, 20 august 2012

O vara fara barbati

Am citit O vara fara barbati dintr-un impuls: am simtit ca i-a venit timpul, am simtit ca as avea starea, am simtit chiar ca as putea sa inteleg  eroina... In plus, m-am bucurat atat de tare ca am gasit-o in sfarsit pe Siri Hustvedt tradusa in limba romana incat nu am putut rezista tentatiei si am cumparat cartea.

Mia Fredrickson este poeta premiata si profesor universitar, are 55 de ani si o casnicie de 30 de ani cu Boris, un renumit cercetator in domeniul neurostiintelor. Intr-o buna zi acesta o anunta ca ar dori sa ia o pauza, ulterior dovedindu-se ca pauza este eufemismul pentru 'o relatie cu o colega mai tanara, o frantuzoaica avand un bust generos'. Mia sufera o depresie, este internata intr-o clinica si in perioada de recuperare (strangere a cioburilor) se retrage in orasul natal din Minnesota unde traieste mama ei (nu in casa natala, ci intr-o resedinta pentru persoane in varsta). Tot acolo face cunostinta cu prietenele mamei, niste interesante doamne in varsta, al caror grup este supranumit cele 5 lebede, asista intr-o singura vara la disparitia catorva dintre ele, o intalneste pe Lola, vecina sa de 30 si ceva de ani, mama a doi copii si sotie a unui sot abuziv si violent, le cunoaste si pe cele 7 eleve de la Cursul de Poezie pentru preadolescente pe care il organizeaza si care este un bun pretext de reevaluare a propriei copilarii dar si de interventie in viata fetelor intr-un mod catartic si pentru propria experienta de la varsta de 13 ani. Tot in orasul natal este vizitata de fiica ei, Daisy, o actrita in devenire, de sora ei, Bea, o femeie dinamica si seducatoare, si ii este adresata corespondenta electronica semnata de Domnul Nimeni, un personaj misterios.

Cartea este initial lin curgatoare, ulterior alerta - o dihotomie voita ce pare sa reflecte recuperarea Miei, surprinzatoare, uneori plina de umor, alteori marcata de observatie si analiza, de documentare sau ... de tandrete. Senzatia pe care am avut-o la final este aceea a unei proze extrem de complexe, de fin lucrate, care insa se citeste cu usurinta. In plus, ea poate fi o lectura adresata tuturor cititoarelor (si domnilor dar poate in mai mica masura decat alte romane ale lui Siri Hustvedt) indiferent de varsta. Cele care nu au starea necesara intelegerii intregii tesaturi, cele care nu empatizeaza cu intreaga gama de varste ale femeii pot empatiza macar cu o parte: se pot identifica fie cu fetele de la varsta pubertatii, fie cu Lola - tanara familista relativ nefericita, fie cu Daisy aflata in plina ascensiune, fie cu Mia trecand printr-un middle life crisis (a ei/ a sotului), fie chiar cu cele 5 lebede octagenare ce participa la un Club al cartii.

M-au frapat un pic referintele autobiografice: Mia are aproximativ aceeasi varsta ca Siri, casnicia ei cu Boris are aproximativ aceeasi vechime cu casnicia cuplului Hustvedt-Auster, Daisy este o tanara ce studiaza actoria la fel de epatanta precum Sophie, fiica adevarata a scriitoarei, si Mia, si Siri au o sora s.a.m.d. Nu caut un hint pentru viata cuplului Hustvedt-Auster, ba chiar sper sa nu existe asemanari, motivul il gasiti aici. Iar interviul in care autoarea asigura ca nu exista legaturi intre carte si viata ei personala il gasiti in The guardian.

Tot ce iubeam (What I loved) ramane cartea mea favorita: din cartile lui Siri pe care le-am citit precum si din toate cartile citite de mine in ultimul timp. Insa recomand O vara fara barbati drept lectura cathartica de vacanta...

vineri, 17 august 2012

Just thinking

Lucrurile pe care le negi nu inceteaza sa existe

*

Timeo Danaos et dona ferentes - Ma feresc de greci chiar si cand fac cadouri

Ce fraza adevarata, pana si cateva mii de ani mai tarziu... Oricum ai invarti-o: si via Onassis, si via FMI :)
Se pare ca 'et' aici s-ar traduce ca adverb 'chiar si cand'. Cred insa ca ar ramane extrem de realista si cu traducerea "Ma feresc de greci si de cei care fac cadouri"

Cu exceptia oamenilor apropiati, nu prea exista cadouri. Exista incercari de a-ti obtine bunavointa, de a-ti cumpara favoruri. Rareori exista cadourile de multumire...
Dar eu timeo danaos ET dona ferentes

*

Sunt inca naiva: nu-mi plac trisorii, falsificatorii de reguli de joc.

*

Oare in ce moment al vietii se deprinde autoanaliza? N-ar trebui adaugata pe lista de valori sau pe lista de materii obligatorii? Cred ca este unul dintre cele mai utile instrumente de igiena mentala, de echilibru personal. Suntem atat de preocupati sa ii judecam pe altii incat cam uitam sa ne judecam pe noi insine... Nu stiu daca nu cumva este partial si efectul culturii vizuale de care avem parte. Sau inculturii vizuale...

*

Sa ramai fidel valorilor proprii este extrem de dificil uneori: imi amintesc cu precizie ca au existat momente cand am facut alegerea foarte constient. De cateva ori calea cealalta s-a aratat foarte tentanta. A fost nevoie de un real efort de vointa sa aleg calea corespunzatoare ideilor in care cred.

Nu mai stiu pe unde citeam ca este mai usor sa te tii de un principiu in 100% din cazuri decat sa te tii de el in 98% dintre cazuri. Aproape invariabil prima abatere atrage dupa ea inca una si apoi inca una...

E uimitor cum imoralitatea are aceeasi putere adictiva pentru om precum, sa zicem, alcoolul...

*
Poza de aici

miercuri, 15 august 2012

Tessa are doar 3 ani si mult curaj

La 3 ani si 4 luni, Tessa stie cuvinte pe care alti copii de varsta ei nu le cunosc: vena, celula, medicament... in loc de papusa, printesa, hello kitty sau orice altceva va mai trece prin cap.

La varsta ei, stie o poveste despre cum actioneaza medicamentele in corp cautand celulele bolnave. Si nu, din pacate, nu este vorba despre un experiment lingvistic al parintilor ci despre o realitate mult mai dura: la doar 3 ani si 4 luni, Tessa se lupta cu leucemia acuta limfoblastica L2.

Anul trecut cand am scris despre Cata am spus ca nu voi face asta in mod sistematic: este adevarat. Si de aceasta data stiu despre cine este vorba: pe Tessa nu am cunoscut-o inca insa ii stiu pe parintii ei. Cu economiile lor pentru o excursie la Disneyland, au dus-o la Viena la centrul de Hematologie... Cand m-au rugat sa dau pe Facebook linkul catre site-ul micutei, le-am spus ca voi scrie pe blog si ca le urez din suflet sa ajunga cat mai curand la Disneyland.

Cititi mai multe despre povestea ei pe site-ul ei si dati o mana de ajutor la conturile de acolo...

marți, 14 august 2012

Vacante de vara

Cand dimineata de vara e linistita, un pic racoroasa si imi beau cafeaua, aroma vacantelor de vara din gimnaziu se face simtita... In liceu am avut vacante bogate, agitate, aveam prieteni cu care ieseam frecvent in Bucuresti sau la mare... insa in preadolescenta vacantele se petreceau majoritar la bunica mea, printre carti si uneori cu cate o iesire cu copiii localnici, inconjurata de verisori ceva mai mari...

Lectura era un fel de sambure al vacantei... Traiam in cartile acelea... Citeam uneori vizual, mai ales cartile cu  indieni spre exemplu unde ma proiectam in cate un personaj... Evident toti copiii citeau Winnetou dar mai era si Ultimul Mohican... sau Coliba unchiului Tom... Cartile lui Dumas erau iarasi un big hit

Dickens imi placea, mai ales Marile Sperante. Aveam reprezentari mentale clare despre Estella si Miss Havisham ... si despre tortul ei :)

Fetele de la scoala iubeau La medeleni... Mi-a placut si mie dar cred ca nu a creat aceeasi isterie :) In schimb In casa bunicilor m-a enervat cumplit. Era plin de citate in franceza si germana pe care nu le intelegeam si care nu erau traduse. Probabil ca l-am citit printr-a 5a pentru ca in clasa a 7a imi amintesc ca vorbeam deja franceza (a fost utila si enervarea aceea la ceva :) )

Cartile Agathei Christie le-am citit la mare... Eram in casa unor prieteni care aveau colectia completa si citeam cam una pe seara din doua motive: in primul rand se citeau usor, in al doilea rand nu puteam sa las povestirea neterminata fara sa fie prins criminalul de teama... De indata ce el era prins, inchideam ochii linistita...

Ah, imi aduc aminte si de Ciresari bineinteles dar si de primele romane de dragoste pe care le pescuiam din biblioteca bunicii: Contele de Monte Cristo, Femeia in alb, niste Cronin, Pe aripile vantului, La rascruce de vanturi... si Cararea pierduta de Alain Fournier.

luni, 13 august 2012

Calatorii, ordine...

Pentru noi s-a cam terminat partea de concediu... Si o spun in fiecare an, la fel ca multi dintre voi, cu un soi de regret. Am avut parte de multe plimbari frumoase anul acesta si probabil ca asta ma face sa nu mai simt adierea toamnei cu aerul ei implacabil...

Ma asteapta calatorii - organizate, riguroase, serioase -, un altfel de orar si de timing fata de cel in care am lucrat pana acum... si mai ales ma asteapta o mare ordine.

De aceea, astazi, luni :), adun idei...

Am intrat pe checklistul acesta realizat de bloggerul  Mark Foo:  50 ways to get your life in order... Nu sunt o how-to person dar cateodata e bine sa preiei o sistematizare din exterior pe care sa o adaptezi stilului tau personal. Item-ul meu favorit:  Start each day with a clear to-do list along with your cup of morning coffee.

In general asta inseamna  si o agenda noua pe care sa reincep listele :)... Si un fel de schedule, de programare a ceea ce am de facut.

Cineva de pe un alt site si-a realizat un fel de program zilnic. Cred ca nu gresesc daca spun ca in general avem cu totii un fel de programare mentala a ceea ce avem de facut intr-o zi dar poate ca lista scrisa poate fi stimulativa pentru punctualitate. Nu cred ca orarul meu ar arata identic dar vi-l arat pe al lui :)

6AM – 650 – Jogging
700 – Eat breakfast and watch Sportscenter.
730 – Do daily link collecting on NYT site
740 – Get ready for work
815 – Leave the house
900 – Get to work and stick to my eating regimen
600 – Leave work
700 – At home; prepare laundry and take downstairs.
715 – Eat dinner.
730 – Go downstairs while laundry is being done and read Pablo Neruda.
830 – Completed 1 hour of reading and laundry was completed.
830-845 – Organize laundry
845-900 – Throw on playoff game on mute and make a phone call I have to return.
900-1000 – Check email for last time and focus on blog.
1000-1015 – Focus on next day’s tasks and timing them.
1015-1030 – Iron clothes
1030-1100- Get in my jammies, drink my hot milk and go to bed (just kidding)

In alt loc am citit ca Vronsky, personajul din Anna Karenina, isi acorda din cand in cand o zi de curatenie in care facea ordine in lucruri si afaceri de toate felurile... La momentul lecturii romanului nu am retinut acest detaliu dar sper ca informatia este corecta. Poate fi o idee buna mai ales pentru a mentine ordinea in viata... Care, dupa autoarea blogului, ar putea fi organizata astfel:

Financial
Paperwork
Cleaning
Errands
Repair and maintenance
Career
Relationships
Goals
Clutter

 As mai adauga Creativity and Learning care lipsesc din aceasta foarte pragmatica sistematizare...

Pe site-ul Rochester Institute for Technology, am mai gasit si alte sfaturi ceva mai pline de perspectiva. Preferatele mele: Know your values si Have a vision... Dar exista si sfaturi practice in partile 2 si 3

Si bineinteles ce e mai bun vine la sfarsit. Asta este epitomul pentru Harvard Business Review :) Am citit un articol de Bob Pozen " an attorney, a government official, a law school professor, a business school professor, and a prolific author" despre cum sa te auto-manageriezi.  In urma experientei personale si a unor articole pe blogul sau, Bob Pozen a sistematizat 6 principii pe care le transcriu mai jos dar a caror semnificatie va las sa o descoperiti pe HBR.

1. Know your comparative advantage
2. It's not the time you spend but the results you produce
3. Think first, read or write second
4. Prepare your plan but be ready to change it
5. Let others own their space
6. Keep things short and simple

Acum sunt gata. Trec la treaba! :)

sâmbătă, 11 august 2012

Iesirea din zona de confort

V-am povestit frecvent ca sunt curioasa dar si ca stiu ce este frica, ca sufar de eclectism si ca ma fascineaza mintea umana. Reiau aceste teme tocmai acum cand ma laudam ca voi scrie mai putin despre mine.

Am privit zilele astea mai multe conferinte pe TED, despre ideile pe care mi le-au insuflat cateva dintre ele va voi povesti mai tarziu... insa astazi vreau sa vorbesc despre zona de confort.

Unul dintre speakeri era un american de origine sud americana, mic nerd in copilarie, absolvent de Boston University cu major in informatica, confruntat la finalul facultatii cu provocarea de a face vanzari... Ca orice nerd, era foarte prost la vanzari insa a intrat intr-un training provocat de un amic mai varstnic care i-a cerut ca pana la finalul trainingului de 9 saptamani sa fie in primii 3. In primele 7 saptamani nu se afla nici in top 10. In a 7a saptamana a ajuns pe locul 9 iar pana la final pe locul 2. Dupa inca o provocare similara a ajuns sa lucreze intr-o banca de pe Wall Street. Cativa ani si sute de mii de dolari (milioane) mai tarziu, plictisit de aceasta provocare a primit un telefon care ii solicita ajutorul intr-un caz de  manageriat sportiv. Desi nu avea nimic de a face cu aceasta lume,  a luat mana care i s-a intins si a devenit un manager sportiv de top. Zece ani mai tarziu, cautand o noua provocare, a facut un doctorat de social science, communication si commerce, in care a vorbit despre 'quants', acele particule, acei nerds-i angajati in companii care lucreaza cu regularitate si calitate atata timp cat raman in zona lor de confort. Si apoi eroul nostru de 50 de ani a inceput sa tina conferinte motivationale pentru quants in toata lumea.

Nu sunt un quant (poate la locul de munca sunt chiar foarte diferita pentru ca am nevoie de creativitate, autonomie si challenge) dar inteleg dificultatea de a iesi din zona deconfort.

Cumva zona mea de confort tine de lucrurile pe care le-am facut in copilarie cand nu eram aventuroasa decat cu mintea si sufletul. Sa ies din zona mea de confort imi provoaca stress si teama. Tocmai de aceea cred ca este o experienta necesara. Actiunile pe care le fac in afara zonei de confort sunt insotite uneori de o cuta pe frunte, de o lucire de nemultumire in ochi... Teama de necunoscut e irationala. Dar odata ce ai trecut de aceasta experienta, necunoscutul nu mai e necunoscut si zona de disconfort poate nu devine imediat de confort dar macar se transforma intr-o zona neutra.

Experientele pe care le-am trait in afara zonei de confort sunt cele de care uneori sunt mai mandra desi sunt lucruri mici fata de ceea ce am realizat in zona de confort. De aceea va invit sa incercati daca nu cumva sunteti deja voi insiva protagonistii unui astfel de plan. E o buna modalitate de a depasi limitele, de a evita plafonarea si de a va crea o stima de sine ceva mai ridicata.


joi, 9 august 2012

Oversharing is not honesty

Conferintele TED sunt o adevarata mina de aur: stiu ca este un truism dar propozitia aceasta reprezinta de fapt afirmatia aceea pe care o faci fata de tine insuti cand dai peste ceva pretios.

Din aproape in aproape am ajuns la Pamela Meyer, cea pe care o puteti vedea in fotografia atasata articolului. In viata de zi cu zi, doamna Meyer este fondatoare si CEO la doua companii: prima se numeste Calibrate si are ca scop trainingul in detectarea minciunii iar cea de-a doua, Simpatico Networks, reprezinta o companie privata de retele sociale online. Pamela Meyer are studii la Harvard (MBA) si Claremont (MA) si este autoarea cartii Liespotting.

 Probabil mai ales in aceasta calitate a fost invitata de TED sa tina o conferinta. Pamela Mayer, aparent sobra, a reusit sa  ma captiveze cu exemplele din presa, cu detaliile clare asupra modului in care inselam, cu argumentatia asupra frecventei minciunilor in viata noastra de zi cu zi. Una dintre idei - cea care da si titlul articolului meu - este ca traim intr-o lume cu prea multa lumina si prea mult zgomot ceea ce ne face sa devenim mai putin onesti pentru ca atunci cand esti in lumina tinzi sa te falsifici. Este cazul social media... si ma bucur ca pe blog vorbesc din ce in ce mai putin despre mine si mai mult despre ceilalti :).

Va invit sa vedeti conferinta. Va promit ca nu e timp pierdut... :))